Karma is a bitch!

Scris de Silavaracald

Discuție între două doamne, pe stradă. Aglomerație mare, că românul respectă indicațiile de la televizor privind mișcarea cel puțin o jumătate de oră pe zi, deci vrând-nevrând, rămân în spatele lor un timp.

-… nu-i prima dată…  s-a încurcat cu toate secretarele lui până acum… La început, eram geloasă, acuma nu-s decât furioasă că poate fi atât de prost încât să se expună cu aia… la separeu… din partea mea, poate să i-o tragă cui vrea, dar să nu mă facă de râs…

Încerc să-i văd fața, dar nu prea reușesc decât din semiprofil. Pare ușor încercănată și are liniile înăsprite; probabil că a fost frumoasă cândva; acum nu mai e decât o tipă care-ți inspiră respect și, poate, un pic de teamă.

-… nici de dragul ăleilalte nu muream, deși se dădea mare prietenă cu mine… dar aia avea măcar ceva creier în tărtăcuța aia a ei… și stil, trebuie să recunosc… plus că, dacă se afla, ar fi avut probleme cu ai ei, că era măritată și cu copii… asta, însă, e doar o pipiță săracă cu duhul, mândră că o bagă în seamă și pe ea șefu’… mă gândeam să pic o dată pe nepusă masă acolo și s-o iau la întrebări, dar m-am răzgândit; eu cu el am ”contract”, cum s-ar spune, nu cu ea… da, o duce cu mașina la serviciu, că cică a ei s-a stricat și moare de frig sărăcuța.. bine că fiică-mea poate să meargă pe jos doi kilometri zilnic… ei nu-i mai era frig… așa că i-am interzis s-o mai ia  de acum încolo pe aia în mașină…

Începe să râdă, și deodată trăsăturile i se îndulcesc; așa cum e acum, pare o fetișcană pusă pe șotii. Lumea din jurul nostru s-a mai rărit, dar n-am inima să pierd șirul discuției, așa că mă țin încă în urma lor, prefăcându-mă că-mi caut ceva prin poșetă.

-… așa că, aseară, m-am dus și i-am aprins lumina în mașină… căutam ceva… cred că am lăsat-o așa… de dimineață, să vezi chestie: bateria, moartă!… N-a avut ce face, așa că m-a rugat să-l duc la serviciu cu a mea. Era tare amărât… L-am dus, că nu puteam să-l refuz. Până în fața firmei… Vorba fiică-mii: karma is a bitch, hihihi!

În acel moment, le-am depășit. Nu mi-am putut înfrâna impulsul de a mă întoarce spre ea și a-i zâmbi. Dacă aș fi avut mai mult curaj, i-aș fi făcut o reverență.