Arhive blog

Teatru ad hoc

Mai avem puțin și se împlinesc 200 de ani de când Iancu Văcărescu scria (în 1819): „V-am dat teatru, vi-l păziți/ Ca un lăcaș de muze;/ Cu el curând veți fi vestiți/ Prin vești departe duse.//Cu el năravuri îndreptați,/ Dați ascuțiri la minte,/ Podoabe limbei noastre dați/ Cu românești cuvinte!” Încă nu s-au adeverit întru totul scrisele lui, așa că mai facem o încercare acum.

Scris de Papagigli

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor,
Vom încerca de acum încolo, o dată pe săptămână, să o punem de-o comedie virtuală, pentru a scoate în evidență imaginația și talentul buimacilor. Iată cum: începând de Miercuri, 19 ianuarie, orele 19.00, vom iniția rubrica „Teatru ad hoc
Regulile vor fi următoarele:
1. La orele 19.00, Didina sau Pamela vor propune tema. De pildă: „Sâmbăta seara la Secția de Poliție”.
2. Fiecare-și alege un personaj, oarecare, dar care să se încadreze în topic.
3. Numele sau rolul personajului îl veti pune ca ID. De exemplu eu, cumasline, voi apărea ca „plutoniera Butoniera”. Altul va apărea ca „șoferul maiorului” sau „delicvent cu talent” sau „pulanul”, pentru că personajul nu trebuie să fie neaparat o persoană.
Eu voi căuta să dau startul, dar dialogurile pot lua orice direcție. De exemplu, putem începe cu „infractoru” și, din dialog, să ajungem de la secția de poliție la pârnaie, la magazinul de unde a furat sau la infraroșu, sau infrastructura sau cine mai știe ce.
4. Personajele nu sunt impuse, se crează pe parcurs, iar un participant poate juca roluri duble sau triple, trebuie doar avut grijă să schimbați ID-ul de fiecare dată când treceți de la o identitate la alta.
5. Deoarece vor fi probabil postări concomitente, scrieți numele celui căruia vă adresati. Ex: „Infractorule, scoate deștele din nas, dar ușor și cu palmele la vedere!”
Asta-i tot;  cred că va fi demențial după cât vă cunosc.

Prelegerile Didinei

Sperăm că ați observat că, deși avem ținută academică, nu suntem elitiști. Îi permitem, de pildă, Didinei să se amestece cu invitații și să-și dea cu părerea la o adică. Nu de alta, dar așa poate observă și ea mai repede când stau scrumierele să dea pe afară de pline ce sunt sau când se face apăraie pe jos.

Iată însă ce bilet i-a căzut din șorț, dovadă că fata asta gândește mult și intens, în ciuda poziției ei mai degrabă modeste din echipă:

Băi pe mine nu mă crede nime când zic c-ăs cercetătoare. Păi n-ui ăsta un sait de informare știntifică? Îi! Îs în echipă! Îs! Am ava… de-ăla? Am! Și-atunci!?

Iote că mia-m ieșit din rezervă (vorba asta am auzi-to la petrecerea de lansare și am nota-to pe buzunaru sorțului, cu pixu ăla promoțional de-l găsi sub o masă… da, că or zis matracucile alea care se umflăn pene acum că ce blog misto au făcut iele că să plece lumea co amintire d-eacolo, așa că comandară pixuri deă-lea înscripționate… da nu picară la înțelegere cu firma aia de le făcu, așea că rămaseră numa cu monstrele… pe care le dădură la primii care veniră, la ăilanți zicându-le co-r întârziat și no-r mai ajuns la tăți, că veniră mai mulți decât ”prezumaseră” iele…) Da ce vrusăi să zic? A, da, că mia-m ieșit din rezervă și mia-m propus să public și io, că doar no-i fi mai proastă ca alții. Ce dracu, am și io Cantemiru la bază!

So (adecă: deci! Cică așa se începe o propoziție în lumea academică!), am citit și io în blogu șeveleceauăi la comentarii ceva de înțărcat. Și ma-m pus să mă documentez. Și am luat dexu, mama răniților. Acuma să nu credeți că nu știu cei aia, da am vrut să mă docmentez ca la carte și dupe aia să le iau mau la fetile alea de se dau mari blogărițe și culte…  Ce zâce dexu deci:

”ÎNȚĂRCAT, s.n. Faptul de a înțărca; înțărcare.”

Hai că mă dădură pă spate! Nici pân minte numi trecea!

Mărg mai dieparte, să mă lămur: ”… acțiune de încetare a alăptării, înțărcare.”

Aham! Deci înțărcat = înțărcare! Di ce nu zisărăți de la început că-i așa, că nu-mi mai perdeam  timpu cu dicțonarele ălea.

Mare brânză n-am aflat de aici, așa că ia s-o luăm logic, că la ast-as cea mai tare! Dacă încarcerare înseamnă să-l bagi pe unu la bulău, înțărcare e atunci când bagi pe cineva în țarc, nu? Și, normal, dacă l-ai băgat acolo, nu mai strici pe iel mâncare și beutură. Adecă nu-i mai dai lapte dac-ăi copil, sau bere dac-ăi înțărcat de lapte deja.

Mare scofală cu entimologia asta!  Tot mai greu cu mopu și cu mătura…

Tră săm-i aleg alt subect, că ăsta fu tare ușor…