La Cornu

Scris de Virusverbalis

-Mariene, unde mergem, la Fântânele sau la Cornu?
-Hai să testăm Cornu, c-am auzit că mănâncă ciortănică! Cine stie, numa să nu plouă, că nu mai ieşim decât tractaţi de tractor. Aş adăuga io acum, că dacă plouă acolo si ai ramas cu masina intepenit, nici cu mama tractorului nu răzbeşti.
Bunaoara, ca sa fiu sigur, dau io pe Kappa.ro la sectiunea meteo, bag localitatea mai sus numita si-mi apare un soare cat o roata de floarea soarelui. Dac’ Van Gogh ar fi fost langa mine, precis ar fi fost inspirat si mai scotea o capodopera. Deci, vreme buna far de ploaie….Bun, trecem la partea practica. Incarcam marafeturile si la ora 04.00, cand matzele se pregatesc de culcare (fete cu cap, nu ca noi) dam startul. Nu stiu, cand pleci la pescuit, te cuprinde un fel de beatitudine… Ca sa ma-ntelegeti, cam cum l-ar prinde pe Basescu dupe cinci, sase sute de Chivas beute pa inima goala. Asta ca o mica paranteza, da ma opresc ca-mi strica ‘reacu postarea. Revin… In masina discutii, de una, de alta… Ba cu ce-om momi, ba la ce-or manca solzatii, cate si mai cate. Pe drum, mi se face sete de apa, nu de altceva.
-Bai, Mariene – zic io cu gatu uscat-geanta frigorifica e in portbagaj sub alea, ce fac ca as lua o gura de apa..!?
-Lasa, mah, ca oprim in drum, la Terpezita, e acolo o ciutura pe marginea drumului. Astea fiind spuse, mai coboram noi doua pante si dam de o fantana zidita, avand pe margine (ca la cruci) fotografiile celor care au cladit-o… Asa o fi obiceiul locului, imi zic io…
-Buna si rece, parc-ar fi din frigider – imi zice Marian, umpland doua peturi de rezerva si avarie.
Mai urcam o costisa, coboram o vale (cine a fost p-acolo stie) si ajungem la Vartop. Ce toponimie au comunele astea, o adevarata enciclopedie. Intram in sfarsit pe taramul pescarilor, iarba era plina de roua, iar apa ne astepta ca o fata indragostita si plina de hormoni (ma urmaresti?)
-Mariene, pregateste banii de taxa, ca vin paznicii! Mah, baiete, n-am vazut, parca ne asteptau. Nici n-am dat jos sculele din portbagaj ca, carnasierii erau langa masina.
-Platiti 50 Ron de pescar si n-aveti voie sa luati mai mult de 10 kg de crap, ce e peste cinci chile le dati drumu iar caras de voie…
-Pai ce sa eliberam -zic- ca nici macar nu ne-ntrebarati , dac’ ramanem sau nu…
-Domne, noi va spusaram, ca sa n-aveti de furca cu noi…
Hopaaa … Cand ii studiai io putin (o lecuta), ii vad ca aveau ochii cam tulburi si impleticeau vorba. E clar, sunt luati (beti,daca vreti). Nici nu termenai bine studiu’, ca-l vad pa ala cu chitantieru’ ca aluneca pe iarba, face un spagat precum Nadia Comaneci in zilele bune si se prelinge cu chitantier cu tot in apa Cornului. Ne-am abtinut sa radem, ba i-am intins si-o mana de ajutor.
-Va iau banii mai incolo, iau alt chitantier, ca asta se uda – ne zice scafandru de ocazie, stergandu-si niste matasea broastei de pe slitzu’ pantalonului… D-zeu sa primeasca! Plecara paznicii cam pe doua carari, noi trasaram o portie de ras, hotararam sa ramanem, iar de pescuit ca sa zic…Prinsaram caras (de voie) da subdimensionati, mai mari ca tigara…Crapii ii lasaram pentru alta viata…

Publicitate

Sugestii

Scris de virusverbalis
O dată cu intrarea în UE, automat, cresc si pretenţiile. Aşa ne-am gândit noi, cei din bloc, şi, împreună cu şefu’ de scară, am hotăraât să ridicăm niţel standardu’ de viaţă şi nivelu’ adrenalinei pescarilor amatori şi iubitorilor de natură. Cum verile au devenit caniculare şi iernile nu-s ca vara, am decis să întocmim un proiect (e deja pe masa comisiei, împreună cu o mică atenţie) de construire pe acoperişul blocului a unui eleşteu cu peşte pentru sezonul de pescuit şi prohibiţie, pe care să-l transformăm în patinoar, pe timp de iarnă. Pe bune, staţi să vă explic cum ne-am orientat noi. Fondurile le strângem (am acumulat trei sferturi, putem demara lucrările) prin aportul personal al familiilor din bloc. O să vă miraţi, da’ sumele de bani pentru mâna de lucru, dotări şi instalaţii sunt modice. Costurile lucrării (iniţial voiam cu fonduri Phare, da’ ne-am răzgândit) şi infrastructurii, urmează să le amortizam prin instituirea unei taxe de intrare pentru împătimiţii din blocurile vecine, cei doritori de senzaţii tari, de mişcare şi de petrecerea unui weekend cât mai agreabil (cu capturi pe masură, în sistemul prinde şi eliberează). Deci, jumate din platforma acoperişului o transformăm în bazin (eleşteul, adică) şi iarna îi dăm altă destinaţie, de patinoar (când îngheaţă apa şi peştii intră în hibernare) iar în cealaltă jumătate se poate face plajă (s-au cumpărat deja umbreluţe şi câteva şezlonguri). Am luat în calcul şi faptul că cei în vârstă nu pot urca în condiţii omeneşti scara spre chepengul de acces, aşa că în timpul programului de acces la eleşteu, am desemnat prin rotaţie (pe baza unui grafic, bineînţeles) pe cei tineri şi vânjoşi, care-i vor sprijini, să poată urca lesnicios treptele scăriţei şi un sistem de scripeţi, când e lipsă de personal. În schimb, nu se acceptă gălagia pe timpul pescuitului (sunt deranjaţi cei de la patru şi sunt speriaţi crapii) topless-ul ţi mâncatul seminţelor pe plaja amenajată. Pescarii vor aduce obligatoriu sculele personale, iar ca saltele de primire vom folosi pe cele din zona de plajă. În rest, ceilalţi pot să-şi aducă d-acasă sendvişuri, băuturi răcoritoare, chiar si o juma’ de sticlă de tarie, inclusiv cearşafuri si prosoape (e mai bine aşa, pentru respectarea strictă a igienei colective). Este interzisă cu desăvârşire audiţia de manele, riscând astfel ca peştii să nu mai intre in ciclul normal de depunere a icrelor şi să devina anchilozaţi. Am uitat un amănunt important! Umplerea eleşteului se face pe timpul nopţii (tot pe baza unui grafic) fiecare familie desemnând un cărător de găleţi cu apă (am zis să nu mai spargem betonul pentru ţeava de aducţiune). Practic, nici nu e mult, doar 50 găleţi pe cap de familie. Golirea eleşteului şi primenirea apei e si mai avantajoasă. Pentru asta, am legat un ştuţ de evacuare la conducta de la wc-uri, astfel ca totul se recicleaza, printr-un consum minim la apometre. Peste o lună îi dăm drumu’, asta vine cam la început de sezon.Taman bine , că se anunţă o vară lungă şi caniculară iar ciprinidele le avem aduse de la Metro. Şi tot important ar fi ca, din fondurile strânse, vom cumpăra pentru sezonul hibernal patine şi cotiere de protecţie şi cu acceptul administraţiei vom deschide şi pescuitul la copcă. Fir întins!