Cutiuţa magică

Scris de Zaqk

La inceput am fost absolut incantat de a avea asa ceva. Doar gandul de a poseda o astfel de cutiuta care sa faciliteze comunicarea cu cei dragi, cu prietenii, cu dusmanii – de, poate unii sunt masochisti – m-a facut fericit. Anii au trecut si am folosit cu incantare zi dupa zi cutiuta magica. V-ati dat seama, nu? E e vorba de telefonul mobil! Am suferit de fiecare data cand il uitam acasa – daca tocmai atunci ma va suna careva si va fi apelul cel mai important din viata mea?!?!? Si de foarte multe ori m-am intors de la lucru inapoi acasa pentru ca il uitasem pe pat, pe canapea sau in bucatarie.
Cel care an de an mi-a fost alaturi acum a ajuns sa ma enerveze la maxim. Nu am nici o problema cu el de luni dimineata pana vineri seara. Reprezinta metoda cea mai la indemana de a comunica. Il scot din buzunar, formez un numar si in partea cealalta aud persoana cu care vreau sa vorbesc. Totul asa de simplu! Problema apare insa sambata. Pur si simplu nu suport sa il aud cum suna. Sambata si duminica este a mea, nu trebuie sa dau socoteala nimanui referitor la motivele pentru care nu raspund. Intrebarea, logica, este de ce nu, pur si simplu, il inchid de vineri seara pana luni dimineata? Asa-I ca e simplu de intrebat si e si la fel de simplu de raspuns. Am gasit mai demult raspunsul intr-o poza nostima pe un site.

Deci, cam asa sta situatia in momentul in care NU raspunzi la telefon. Imaginati-va cum ar fi sa nu sune deloc telefonul!

sursa foto: aici

Publicitate

Când telefonul fix e mobil

Scris de Mirela Pete
Nu suport musafirii neanunțați, fie ei frați, cumnați, surori sau prieteni cu care nu m-am văzut de secole. Pe când îmi puneam o mască de frumusețe, preparată ecologic, din albuș de ou bătut, amestecat cu tărâțe din grâu și miere (așa, imaginați-vă cam cum arătam și veți râde, cu siguranță), sună telefonul. Ce ți-e și cu telefoanele astea: acum și fixul e mobil! Mă plimb prin casă cu fixul-mobil, uitând că vorbesc de pe…fix! ”Sunt în centru, vin la tine”! mă anunță o amică,  plină de entuziasm și gata de vizite la-ora-când-copiii –își-fac-temele-asistați-de-părinții-obosiți-și-cu–măști-sinistre-de-tărâțe-pe-față! ”Nu-s acasă! hai peste o juma de oră”, îi răspund, mințind ca naiba, dar știe, vă jur că știe că nu primesc pe nimeni neanunțat, nici măcar pe curierul de la FanCourier, că și ăla are bunul obicei de-a da un telefon înainte cu o jumătate de oră de a-mi aduce coletele. ” No bine”, râde ea la telefon și închide veselă. Ea veselă, eu rasuflând ușurată, încep să fac calcule: cât mi-ar trebi să mă spăl pe față, să mă dichisesc un pic, să dau cu aspiratorul și să fug să iau ceva de pus pe masă, că tipa nu bea decât porcării carbogazoase și nu vreau să fie supărată că i-am dat poșircă din portocale stoarse în casă. În timp ce atacam planul, sună soneria. Știți bancul: muțapilii! Îl trimit pe Xaba să deschidă, ridicându-l de la calculator, în timp ce purta o coversație pe messenger, realmente imporantă , cu un client canadian,  și mă ascund în baia de servici, sperând că-i vreun poștaș, ceva, care pleacă repede. ”Salutare!” strigă amica asta destoinică, pentru care o juma de oră se transformase în trei minuțele sfrijite. Eram hotărîtă să rămân ascunsă și să apar la un moment dat, ca și cum aș fi venit din oraș. Enya picta, așa că nimic, cu atât mai puțin amica mea, n-ar fi scos-o din camera ei. ”Salutaree, muah ” (îl cam pupă ea pe Xaba, da de ies). Mă spăl, arunc bunătate de mască naturistă, mă rimelez și apar, ca o somnambulă, gata s-o strâng de gât că mi-a încălcat principiile și învoiala. ”Te așteptam peste o juma de oră, gagico!” încerc eu să degajez atmosfera. ”Vax!”, răspunde ea plină de entuziasm, scoțând două peturi de Cola, o grămadă de fornetti unsuroase și două pungi de cipsuri cu boia…” Am adus eu de ronțăit, hai la taclale”… Măi, stau eu puțin și mă dumiresc! Vorbisem de pe fx, mințind cu nerușinare, dar fără efect, că-s plecată! Tipa-i faină, ca toate amicele mele, nomal c-am trăncănit până pe la 8 seara, uitând de toate îndatoririle mele, inclusiv de blog (ioi!),bând cola, mâncând cipsuri cot la cot cu Enya, căreia i le-am inerzis, în general, și promițându-mi să fiu atentă data viitoare, când fixul e prea….mobil! Lucru pe care vi-l recomand și vouă, cu drag.

Monolog portocaliu (astăzi, în loc de vorbe de duh)

Ne-a mers buhul de sfătoși, așa că lumea a început să apeleze cu încredere la sfaturile echipei și colaboratorilor noștri. Dar nu întotdeauna au neapărată nevoie de recomandările noastre avizate, ci uneori doar doresc să ne împărtășească din experiențele lor. Ca Teo de la radio, par eczampl!

Scris de Teo Negura

E clar, am alergie la culoarea ţifraşă şi pace. Îmi strigă în timpan mitocănie, kitsch, tupeu şi-mi lasă totdeauna impresia acută că sunt luat de prost. Dar au şi proștii, în minoritatea lor de un procent sfrijit, o limită de toleranţă la… escrocherie.

Nu sunt un tip ce pierde ore bune într-o zi, la telefon. Şi nici nu mi-am făcut un scop în viaţă dintr-un simplu instrument, banal de altfel, de comunicare. Sunt, pe alocuri, în limite decente, un exemplar normal…

Dar m-am trezit, acum vreo lună, cu o factură la mobil cu mult prea mult oranj la rubrica finală, cea cu TVA. Deh, oranjul subţire, cu cheltuială se ţine… da’ nici chiar aşa: vroiau să mă convingă, vezi Doamne, că vorbisem în… Afganistan, probabil la Kahul, cum ar fi zis tovarăşu’ cel sănătos, la minte şi la trup.

Le-am zis că nu plătesc nici dacă îmi ucid abonamentul, că nu-s transfrontalier şi nici măcar transfug, iar dacă nu se hotărăsc să zugrăvească-n alb coloana infinitului, sunt hotărât să mă (tele)portez. Într-un final, de la solii prăpăstioase, au trecut la vorbe fără pic de duh. Poftiţi şi lecturaţi!

Stimate domnule Negura,

Raspund sesizarii dumneavoastra referitoare la taxarea convorbirilor efectuate de pe numarul de telefon 07444XXXX1.

Situatia semnalata de dumneavoastra se referea la apelul efectuat in data de 8 ianuarie 2010, la ora 13:33, catre numarul de telefon 0093698007400XXXX7, apel cu o durata de 11.18 minute.

Din verificarile efectuate, acest apel a fost inregistrat in baza noastra de date ca si un apel international.

Motivul acestei tarifari a fost tastarea eronata a cifrelor 00936980, in fata numarului Orange 07400XXXX7, numar ce a mai fost apelat de pe contul dumneavoastra.

Am hotarit insa compensarea acestui apel, reducere ce se va evidentia in cadrul facturii din data de 2 aprilie 2010.

In speranta ca informatiile oferite va vor fi de folos in clarificarea situatiei prezentate, ramanem la dispozitia dumneavoastra prin intermediul Serviciului Clienti.

Cu stima, A–a C—–l

Deci m-au solvat, şi se-aşteptau să-nghit şi să mă scuz pentru deranj, probabil. Dar sunt un vorbăreţ, aşa că le-am răspuns:

Stimata doamna,

va multumesc, dar nu mi-ati facut niciun favor.

Odata tastata o singura cifra, telefonul meu nu imi mai permite sa intru in agenda pentru a-i adauga un alt numar de contact acestei cifre, in ideea unei apelari accidentale, pe care dumneavoastra mi-o sugerati. Cu alte cuvinte, daca nu as fi tastat accidental intregul numar, apelarea ar fi fost imposibila, aparatul nu-mi permite sa fac asocieri de jumatati de numere pe care le tastez cu vreun alt numar din agenda mea.

Raman la parerea ferma ca a fost vorba de o eroare a dumneavoastra ori a soft-ului, dar va multumesc pentru intelegere, chiar daca aruncati pisica moarta in gradina mea.

Sper ca pe viitor asemenea litigii sa nu se mai iveasca.

Va doresc o zi buna,

Teo Negura

Cu purpuriii încă n-am avut necazuri, iar verzii mă tot tachinează. Mi-ar fi plăcut un pic de galben, dar nu e în ofertă, anul ăsta…