Arhive blog

Falling – Twin Peaks

Multe vreme a fost unul dintre locurile prin care treceam cu regularitate, chiar daca nu intotdeuna ma regaseam in textele publicate aici, chiar daca alteori eram pur si simplu derutat de unele evolutii ale comentariilor care se adunau sub articolele pe care contributorii le aduceau aici pe post de cheag pentru ganduri.

Tot revenind si vazand ca toti cei care pornisera cu o debordanta hotarare s-au retras din acest proiect comun, nu am rezistat sa nu scriu cateva randuri despre starea de regret pe care o incerc de fiecare data cand ajung in acest loc parasit, in care nici paianjenul nu mai pandeste vreo iluzorie prada. Aproape invariabil, la fiecare noua sosire in aceasta casuta a gandurilor ratacite, ea insasi cazuta in paragina, in mintea mea revine obsedant un gand amestecat: oare care este ziua in care atingem insulele pe care le urmarim aproape bezmetic? Oare nu o sa ne para rau dupa unele dintre locurile pe care le-am abandonat complet, desi ne erau atat de aproape, desi nu am fi avut nici macar pe cine sa dam vina pentru asta?

Falling! (Twin Peaks)

Anunțuri

Curat sainsficşăn!

Aseară, din lipsă de Didina, Mr. Spock m-a scos la o plimbare care s-a lăsat, pe final, c-o prăjitură la cea mai de fiţe cofetărie din oraş. După ce-a căutat cu privirea timp de cinci minute o masă, deşi toate erau libere, ne-am aşezat în sfârşit la una. Un domn Mr. Spock ăsta. Mi-am dat seama de asta în momentul în care mi-a tras scaunul înainte să mă aşez. Mai rar aşa bărbaţi în ziua de azi, adică eu până la el n-am mai întâlnit aşa ceva, chestie care m-a făcut să mă gândesc foarte serios la faptul că s-ar putea să fie de pe altă planetă. Şi nu numai de asta. Eu am comandat un choix à la creme şi-o apă plată cu lămâie iar el, o friptură de alge de pe Algernon XXI cu sos de tomate non-euclidiene de pe Moebius XIV! Vă daţi seama cam ce moacă a făcut chelnăriţa la auzul acestui fel de mâncare … şi cam ce reacţie a avut în momentul în care a pişcat-o de fund cu scopul de a-i determina masa corporală! Asta nu-i nimic în comparaţie cu ce-a urmat… Ulterior, am înţeles de ce-a scrutat aşa de mult cu privirea, la început,  toată terasa şi de ce i-a fost aşa de greu să se decidă la care masă vom sta! Păi nici n-apuc bine să mă bucur de prima gură de prăjiturică, că-mi sare în ochi luna! – dar nu orice fel de lună!! Fraţilor, parcă cineva muşca din ea! De aia vă zic, Mr. Spock e cu siguranţă de pe altă planetă! să-l fi văzut cum o fixa cu privirea … Sunt convinsă că făcea el ceva, altfel nu-mi explic! Eu aşa fenomen n-am mai văzut, parol! A tot muşcat din lună până n-a mai rămas nimic din ea. L-am tot implorat să mănânce din prăjitura mea, dar el nu şi nu. Muşca din lună cu nesaţ. Abia aştept să vină seara, să văd dacă apare iarăşi. Luna. Am emoţii.
Am făcut şi trei poze, pe furiş, ca să nu ziceţi că vorbesc prostii. O fi Pamela blondă, dar nebună nu-i!

Ei? Ce ziceţi?
Gregorie, ai cunoştinţă de ceva?