Arhive blog

De ce iubim atât de mult bărbaţii?

Scris de: Redsky

Unul din răspunsurile cele mai simple este: pentru că ar fi plictisitor să ne iubim doar pe noi și din când în când trebuie să ne reamintim de ce ne preferăm totuși pe noi, prin comparație.

Ce poate fi mai plăcut într-o zi plină, după ce ai robotit prin casă de ți-ai scos mâinile din umeri, ai prestat la serviciu făcând slalom printre toanele șefului și pretentiile clienților bine intenționați, ai îngrijit copilul care, în mod sadic, îți găsește noi preocupări testându-ți diverse abilități la obiecte de studiu care nici nu mai știai că există, și, cand, în sfârșit, hotărăști că gata!!! nu mai faci nimic… soarele vieții tale îți propune să mâncați altceva decât ce este în oala de pe aragaz (pe care s-o prepari tu, evident, pentru că el e rupt de obosit!) sau o ieșeală  în oraș, la o bere cu prietenii? Te privește candid, abia așteptând să zărească pe fața ta o urmă de contrariere. Și atunci simți că-l iubești mult, intens și arzător!

Sau când tace agresiv, după ce v-ați întors din vizita la maică-sa, unde tu te-ai simțit bine și chiar te-ai relaxat? După tot felul de clești, patenți și chei franceze pe care le folosești ca să-i scoți cuvintele din gură, afli motivul pentru care s-a inflamat: ai jignit-o pe vara de-a 15-a spiță referitor la programul de somn al pinguinilor din Antarctica și acum ai tupeul să râzi și nu realizezi că toată treaba e pe bune, și acolo CHIAR  se discutau chestii serioase!

Plecați într-un supermarket, la cumpărături, și împărțiți sarcinile, ca să meargă totul mai repede; în timp ce tu te uiți ce bulendre sunt la modă și vaaaaaaaiiiiiiii!!! ce de cizme, el studiază electronicele cu telecomandă , cu ecrane și butoane interminabile. Doar că tu ai probat deja jumătate de magazin, ai studiat și câteva din raioanele învecinate, dar el nu mai apare. Te târâi să-l recuperezi, și-l găsești tastând, încântat, la noul gadget despre care, la prima vedere, nici măcar nu știi la ce foloseste… și nici nu te pasionează în momentul ăla! Dacă tocmai și-a achiziționat o “farfurie zburătoare”, toate componentele vor fi împrăștiate pe covor, alături de ambalaje și cărți tehnice, iar tu ar fi bine să-ți găsești alte preocupări o vreme, pentru că -știm cu toții- ei se concentrează eficient doar asupra UNEI probleme o dată, iar  rândul tău nu e azi.

Bărbatul vieții tale tocmai iese din baie și miroase bestial. Ar fi bine să sari atunci pe el și “să-i faci felul”, pentru că dacă intri în baie, ți se va taia elanul sau vei rămane cu o nedumerire continuă: cum a reusit într-un timp așa de scurt să se bălăcească peste tot, de zici că ai, în loc de cadă, un  bazin olimpic cu cele mai avansate dotări? Exact același efect îl avea datul pe tobogan în vană al fiică-mii când era mică. Oare…?

Se întâmplă să ajungeți în același timp acasă, în fața ușii; tu ai mâinile ocupate iar el ar trebui să scoată cheile. Zic “ar trebui”, pentru că momentul dorit întârzie, el cercetând cu mare avant și meticulozitate fiecare buzunărel în parte, dar fără efect. Când ajungi la concluzia că sunt pierdute, lași plasele jos și încep toate să înflorească în toate direcțiile și să se multiplice pe podea… atunci, minune!, le-a găsit!!

Ai un mic minitehnicus în casă; știe să meșterească aproape orice și ești tare mândră de asta. Doar că la fel de bine meșterește amânările și textele pentru care termenul “acum” se amână pentru o dată care va fi comunicată ulterior. Bine, hai să fim corecte: când chestiunea se agravează, apare el, salvatorul lumii, și rezolvă tot din două mișcări, cât ai blinkuit din genele rimelate. Înclin să cred că fiecare lucru are perioada lui bine determinată de rezolvare.  Nu-i momentul? Râșnești, spumezi și te agiți la pereti! Că tot degeaba!

Orice discuție despre meci, sau meciul în sine, trebuie ascultate la volumul maxim al tv-ului, pentru crearea atmosferei de pe teren cât mai exactă și la parametrii ceruți. Poate trage unul din spate o vorbă de duh, și drept atunci nu aude perla. Până nu e gata meciul , orice alt interes devine nul.

Te simți rău, și drumul până la bucătărie, să-ți faci un ceai, are aceeași dificultate cu escaladarea Everestului în costum de baie? Dacă îl rogi pe capul familiei să încerce să gătească savant un ceai, te va întreba, calm, peste umăr, urmărind atent rezultatul etapei la tv: “Îl vrei acum?” Dacă râmele reușesc să se târască prin pământ, cu atât mai ușor ar trebui să-ți fie ție să o faci deasupra lui, mai ales că ai în dotare, în plus, mâini și picioare. Folosește-le!

Desigur că acest post nu se referă la bărbații care ajung să citească pe aici. Oricum, problemele tratate mai sus caracterizează un segment extrem de mic și nereprezentativ de bărbati! 😀

Anunțuri

Spiritul artistic

Sper că s-a înțeles odată pentru totdeauna că suntem intelectuali. Cultivați adică. Ori cultura asta nu se ia așa, ca o boală contagioasă, de pe stradă. Și nici de la televizor, ci din cărți. Multe-multe cărți. Pe care le tratăm cu respectul cuvenit. Și cu dragoste. Cazac! Scuze: ca Zaqk, am vrut să spunem.

Scris de Zaqk

Fiind un copil cuminte, de multe ori, cand nu avea chef de mers la gradinita, se ruga de mama lui sa il lase acasa, ca sta cuminte. Mama avea program scurt, de 3-4 ore, deci nu era nici o problema. Statea toata ziua, asculta povesti la pick-up, colora, se juca prin casa cu jucariile lui preferate (ursuletul de plus era absolut favorit). Intr-o zi a descoperit minunea. Tatal lui a lasat prea la indemana un marker permanent. L-a incercat si a vazut ca este frumos cum scrie. In scurt timp si-a consumat spatiul liber pe care il avea la indemana, asa ca s-a extins. Biblioteca mamei, profesoara de limba romana, oferea spatiu suficient de desfasurare. Cocotat pe mobila, a trecut in vizita pe la fiecare carte, lasand pe cotorul fiecareia cate un x sau o dunga neagra. Nu se stie de ce alegerea aceasta. La un moment dat, a obosit asa ca a luat o pauza. Apoi a continuat si era in plina actiune cand a venit mama acasa. L-a gasit in plin proces de mazgalire a cartilor (dar doar cotorul!).

Incercand sa aplice o lectie moralizatoare, l-a luat frumusel de-o parte, a recuperat markerul din manuta lui, si l-a pus sa se uite in jur, la cartile manjite si la cele care scapasera de el, pana atunci. Apoi l-a intrebat: “Ce zici, e frumos ce ai facut tu?”

A stat putin pe ganduri pana sa raspunda: “Nu…”

Incurajata de acest prim raspuns, mama a plusat: “De ce nu e frumos?”

Iar el a raspuns cu toata sinceritatea spiritului sau artistic:

“Pentru ca… nu am terminat!”