Cum moare

Scris de Melancolique

Pasiunea. Chiar așa: cum moare pasiunea? De fapt, ce dracu mai este și pasiunea asta? Răspunsuri sunt atât de multe încât nici măcar nu pot să găsesc o definiție care să-mi aparțină așa că mă mulțumesc să copy/paste-uiesc puțin din prietenu DEX. Ia să vedem ce zice el… PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. S. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.
Sursa: DEX ’98

Din toate explicațiile de mai sus o să mă opresc la una singură și cred că te-ai prins deja că este vorba de cea de la nr.3 😀 Cei care citesc această postare și în plus se află și într-o relație sunt rugați să contrazică tot ce va fi scris sub rândul ăsta, dacă pot, ceilalți luați un pix și-o foaie și pregătiți-vă să notați, vă poate fi de folos pe viitor.

Bun, să-ncepem! Relațiile între oameni încep să se contureze undeva în perioada adolescenței, vorbim despre relații care implică atracție fizică, nu despre prietenii sau simpatii. Cam atunci începi să realizezi că e bine să împarți cu cineva bucurii, necazuri, secrete sau lucruri intime, cu alte cuvinte, cauți o persoană prin intermediul căreia să-ți ușurezi sufletul, aceasta știind despre tine mai mult decât orice altă persoană, un psiholog cu care te futizezi. Grozav, dar asta este perioada cea mai frumoasă din viața unui cuplu…Este foarte mic numărul celor care se căsătoresc din interes și apoi divorțează, majoritatea celor care ajung la tribunal din acest motiv fiind cu siguranța la un moment dat un astfel de cuplu despre care ți-am zis mai sus. O pereche de oamenii care rezonează și care simt viața cu aceeași inimă. Și totuși ajung să se despartă. De ce? Te-ai întrebat vreodată? Cum la început, doi oamenii care acum divorțează, păreau o singură persoană, iar acum parcă nu s-au cunoscut niciodată? E simplu: moare pasiunea care înainte ținea lipite două suflete și care dădea fluturi în stomac.  ”Dar cum se ajunge să moară pasiunea?”-ai putea să întrebi tu acum. Urmează 3 motive inevitabile pentru care gravitația orizontală-pasiunea-ajunge să se rodeze atât de mult încât se transformă în antipatie.

1.Prima beție – este valabilă în majoritatea cazurilor la bărbați. Am un prieten care spunea așa: ”Să nu te însori până nu te-mbeți muci cel puțin o dată și până nu vezi ce face prietena ta în cazul ăsta”. Foarte adevărat aș spune eu căci, atunci când bea, omul își arată adevărata față. Unii sunt veseli, alții devin violenți, dar, cu siguranță, toți trebuie să ajungă acasă. Și ce poate fi mai umilitor pentru o tânără domnișoară decât să fie văzută carând un bețivan pe stradă? E adevărat, cu asta vezi dacă ai pe cine să te bazezi și cu cine te înhami la drum, de ambele părți, darrrr…bulește pasiunea. Nu cunosc vreo femeie careia să i se întărească sfârcurile când vede vreun alcoolist. Ați zice că e vina bărbaților în exemplul ăsta, nu? Nu întotdeauna…căci și femeile se îmbată. Și noi bărbații chiar nu avem o problemă să cărăm femei băute în cârcă. Ne antrenăm din copilărie cu alți prieteni, nu asta e problema noastră. Femeile bete au un mare defect, de la urechea internă cred. Vomită. E, pentru bărbați, asta e clar moartea pasiunii.

2. Baia – ai trecut peste prima bețivăneală și nu ai fugit, ăsta e al doilea hop. V-ați mutat împreună, puteți să mergeți în plua goală prin casă, futere fără să îi bagi mâna-n gură să nu te audă bunică-ta din camera cealaltă, ba mai mult, acum ai liber cât vrei tu s-o tragi de țâțe când trece pe lângă tine spre bucătărie sau când își schimbă maioul. Ce mai vrei, e paradisul pe pământ? Asta ți-ai dorit mereu, însă nimeni nu te-a pregătit de acasă pentru prima căcare a nevestei. Vedeți voi fetelor, noi, bărbații, nu puteam să ne imaginăm că voi, femeile, faceți și caca. Pentru noi, voi intrați în baie numai să vă aranjați și să vă spălați, hai…cel mult să faceți pișu. Dar nu caca!  Și totuși sunteți oameni și voi și la un moment dat, după 3-4 zile de concubinaj, vă hotărâți să mergeți să scoateți nămolul de pe șanț. Asta e singura armă cu care o amantă poate învinge o nevastă. Noi suntem simpli, nu înșelăm că nu suntem înțeleși sau că n-avem parte de sex oral, nu. Înșelăm pentru că amantele nu fac caca. Paiunea și căcarea pur și simplu nu au loc în aceeași propoziție, darămite în aceeași cameră. Și totuși unii trec și peste asta, eu unul am reușit :-D, și ajung la ultimul hop.

3.Timpul – este ultima barieră în calea pasiunii. Oricum cu cât înaintăm în vârstă descoperim la partenerul de viață multe lucruri care ne plac sau poate și mai multe care nu ne plac deloc, dar cumva reușim să trecem peste cele neplăcute și ajungem să avem pe la 60-70 ani o relație care seamănă mai mult cu o prietenie. Și sunt sigur că așa este cel mai bine, e puțin mai ciudat să-ți imaginezi doi septuagenari iubindu-se la pielea goală. Dar până să ajungi la 70 de ani într-o căsnicie, trebuie să treci de o vârstă critică ce diferă de la om la om, dar care oscilează undeva între 40-45 de ani. La bărbați, asta e perioada când mergi la baie și vezi doar un jet galben de sub burta crescută atent cu bere, iar la femei, cei trei colăcei de sub țâțe le obligă să umple cada cu apă doar de două degete conform Principiului lui Arhimede în ceea ce privește fluidele. La asta se mai adaugă și gravitația care face pielea să se lase, mai pui și ridurile și chelia, vergeturile și gata. S-a dus dracu pasiunea. Și știi ceva? Exact așa trebuie să fie. Nu fugi să cauți ceva mai tânăr, nu vei întineri. Caută să faci loc prieteniei și lasă pasiunea să plece. Ai avut destule șanse să fii pasional, dar nu ai putut pentru că el era beat ca un porc sau pentru că ea a vomitat pe pantofii tăi.

Așadar, pasiunea este, se pare, doar o prietenie în devenire, pentru cei mai fericiți, iar pentru cei mai puțini fericiți, o ” tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu.”

Publicitate

Dragostea pe vremea… tehnologizării

Gata cu chestiile ușoare, că suntem blog serios, ce naiba! Intră în scenă așii filozofiei și ai observațiilor socio-politico-comportamentale ancombrate în dilematica existențială și fixate obsesiv pe transcendentalismul sentimentului plenar de tangențializare emotivo-profilactică. Pe scurt: greii!

Scris de Melancolique

Domnule, pe vremea mea, nu era domne’ dezmățu’ ăsta! Nu se mai știe dracu’ nici de rușine, nici de bun-simț, de nimica. Îmi aduc aminte când eram eu prin clasa a șaptea așa, și începeam ușor, ușor să prind drag de fete, așa cum vedeam eu prin filme, de le-aș fi pupat pe toate și mai mult. Nu dragoste din aia cum ai față de învățătoare, nu… Din aia cum au oamenii mari, că mi-e și rușine să spui. Cum simțeam eu așa, balonări în stomac față de vreuna, și cum eram eu mai timid că de… eram mai coșos decât curu’ de tractorist și mai mustăcios decât porumbul, de la pubertate bineînțeles, da’ tot reușeam domnule să invit fetele pe bănci la povești. Pe vremea mea așa se făcea: invitai fata pe bancă și-i cereai prietenia. Ea îți cerea răgaz minim două zile, de te coceai tot, și, după ce aflau toți cunoscuții că tu vrei s-o curtezi și că-i porți o simpatie dospită, ți-ntorcea răspunsul; ori afirmativ, ori negativ. Astfel încât, după chinuitoarea perioadă de cugetare, oricare ar fi fost decizia demoisellei, tot te simțeai ușurat că măcar ai scăpat de așteptare.
Cam asta e perioada când am realizat eu pentru prima oară că atunci când vine vorba de atracție, băieții funcționează diferit față de fete. Mai precis, în timp ce băieților le pornește atracția din creier, le coboară pe piept, se oprește în zona mediană unde se și întărește și devine evidentă, reușind să anihileze orice urmă de logică, la fete e invers. Ele, când se simt atrase de un băiat, mai întâi merg tacticos, unduindu-și bazinul grațios și umflându-și pieptul, ca mai apoi să înceapă să-și folosească creierul și să evalueze băieții după niște criterii total necunoscute lor gen: dinți albi, umor, inteligență șamd. Așa era domnle’ pe vremea mea, un întreg ritual ca să ajungi să cunoști o fată și ca s-o pupi.
Acu’… ete, de exemplu, de Crăciun mi-am invitat părinții la o masă; așa tihnită, ca-n familie că așa se face de sărbători: tot ce ai mânca într-o săptămână devine fecal în maxim 24 de ore și pentru asta este nevoie de cât mai multe guri. Drept urmare, îți inviți familia la masă. Așa și eu cu ai mei, i-am luat drept Colebil, să-mi ușureze procesul de digestie. Dacă tot m-am pus să murdăresc farfuriile, l-am chemat și pe frate-meo ăl’ mic că na… el e burlac și să ‘mănâncă’ și stomacu’ lui o piftie caldă. Mă, și cum stăteam așa și mai turnam un pahar de vin, mai înfulecam unu’ de țuică, se pune al dracu’ ăla mic și butonează pe la televizor. Am simțit că mi se oprește respirația când m-am uitat printre ai mei și am văzut pe elsidiu ditamai miju’ expus în toată epilarea lui pe tot ecranu’. Ai mei au zis că m-am înecat cu ceva dracu’, că, la cum îmi erau de bulbucați ochii, altă variantă nu era. Nevastă-mea, care stătea alături de mine, observase înaintea mea chestiunea în cauză și imi tot dadea cu piciorul pe sub masa de-mi distrusese circulația periferică, nu alta. Eu, inert. Dobitocu’ cel mic, interesat! Am reușit subtil să le distrag atenția prin scoaterea ștecherului din priză, că nu știu ce mă făceam dacă vedea săraca mama ce are și ea între picioare la rezoluție hd.
Eee, pe vremea mea ne strângeam vreo șase-șapte flăcăi și ne uitam la video. Și, de cele mai multe ori, reușeam să ne satisfacem imaginația cu aceleași desene animate cu Albă ca Zăpada și Cei șapte pitici poștași, nu ca acu’. Acu’, indiferent de oră, poți să-ți clătești ochii cu fomei despuiate în doi timpi și trei mișcări. Tot ce-ti trebuie este un decodor de la Digi și curent în priză. Crezi tu că mai curtează vreun băiat fetele? Crezi tu că mai aruncă vreunul frunze pe pieptul lor ca să aibă motiv să le atingă pe țâțe așa erotic? La câtă sexuială e acum la televizor, nici nu cred că mai au nevoie de vorbe. Cred că doar își fac declarații gen: ”Dă pe Spice să vezi ce simt eu pentru tine!” O porcărie și tehnologia asta, o porcărie! Ne-a omorât tot romantismu’…
Ce vremuri trăim, domnule, ce vremuri!…