Arhive blog

De câte femei au nevoie unii pentru a se simţi bărbaţi?

Scris de Redsky

Se pare ca perioada in care doar una satisface toate doleantele, este extrem de scurta, tinzand catre zero. Si ca indiferent cat de multumiti se simt in relatiile existente, cauta reconfirmari.

Despre cei foarte tineri se poate considera ca incearca sa gaseasca femeia perfecta,  eventuala mama a viitorilor copii, prin testari cat mai numeroase. Si cum viata este extrem de scurta, pentru optimizarea timpului, barbatii tineri fac cateva simultane. Ei, acum daca sunt prinsi, asta e!, are balta peste si bombonici frumoase si semi-inteligente sunt destule.

Ce se intampla cand un barbat matur incepe sa amusineze in afara cuibului si care ar fi motivele care il determina s-o faca? Evident rutina zilnica scade puternic din nurii consoartei, ratele, cumparaturile, problemele interminabile cu copiii, obosesc  si capacitatile de vanator trecut pe linie moarta un oarecare timp, isi cer dreptul. Isi gasesc tot felul de motivatii si scuze “nu sunt inteles”, “nu mai e cea de la inceput”, “nu e niciodata de acord cu mine”, “ma copleseste cu probleme”. Deja ajuns aici isi calibreaza luneta si priveste plin de pofta imprejur. Doritoare sunt destule si ele plictisite de aceeasi rutina sau altele singure, proaspat zburate din cuibul caldut, datorita pierderii meciului  in favoarea unui exemplar mai tanar, mai gras, mai slab, mai prost, mai blond sau pur si simplu, diferit de ele.

Urmarea logica o cunoaste toata lumea, nu intram in detalii. Astfel apare exemplarul numarul 2 din viata barbatului. Se pare ca daca stie sa nu complice situatia cu cea de-a 2a, prima nu va afla niciodata. Exemplarul 2 are avantajul ca poate fi schimbat cand devine prea pretentios sau daca are doleante care ar perturba viata linistita pe care barbatul o are cu sotia lui. Prin urmare denumirea generica de “exemplarul 2″ poate contine mai multe specimene, in functie de dotarea, imaginatia si calitatile de cuceritor ale barbatului studiat.

Vina apartine cu siguranta ambelor parti: barbatii incearca, iar femeile sunt disponibile. Probabil ca si casnicia este considerata in multe familii ca o notiune depasita si care cere oarecari imbunatatiri, extensii si adaugiri. Este mereu mai usor sa incepi un lucru nou, decat sa-l repari pe cel defect. Poate ca fac parte dintr-o generatie antic educata, dar nu cred in relatiile superficiale si notiunea de respect pe care ar trebui s-o avem unul fata de celalalt se refera si la monogamie. Viata dubla, emotiile de a nu fi descoperit, adrenalina evitarii intrebarilor si jonglarii cu vietile femeilor cu care nu se decide nici sa le paraseasca, nici sa fie cu ele, imi suna a imaturitate si egoism. Poate gresesc, barbatii gandesc adesea mult mai simplu. Astept cu drag sa ma contraziceti!

Proporţii disproporţionate

Scris de Redsky
Mirandu-ma intr-una din zile de unul din colegi care a cumparat un pom de crizanteme, cadou sefei noastre, un prieten imi povesteste cum fiind invitat la cina la niste amici sa nu mearga cu mana goala, a intrebat ce sa aduca. I s-a comandat o rosie la cutie din supermarket, ca-i mai simplu de procurat si niste patrunjel. Omul indemanos si plin de ravna n-a gasit cutie cu o rosie asa ca a luat cea mai mare  cutie, de aproape un kil. Si daca tot era pus pe fapte mari, a dat iama  in patrunjelul din piata, care era 1leu -3 legaturi. Omul nu gateste si nici nu-l intereseaza aspectul , asa ca sa fie sigur ca e destul, a luat de 3lei. Faceti voi socoteala cam cata pasune de patrunjel i-a livrat aluia acasa!

Episodul doi: acelasi om, acelasi prieten aflat in spital. Vorbesc la telefon, iar bolnavul isi exprima o dorinta mica: „tare as mai manca o banana si o amandina”. Dupa modelul de mai sus, prietenul meu baga iar in computer datele necesare aflarii cantitatii si cumva se ia curentul, da cu virgula si ii apar urmatoarele rezultate: opt mini amandine si trei kile de banane!

Este clar ca unii barbati nu au simtul cantitatii si probabil nici nu ii intereseaza, vor doar sa produca o bucurie prin gestul lor si chiar reusesc. Acum, daca va temeti ca veti avea marfa excedentara, e bine sa precizati o cantitate muuuuuuuuult mai mica decat va trebuie, poate in urma inmultirii cu un coeficient necunoscut, iese exact cat trebuie!

Cură de slăbire pentru bărbaţi

După multe studii, cercetătorii au reuşit să calculeze exact cantitatea de energie consumată înainte, în timpul şi după o partidă de sex:

Dezbrăcarea (ei):
– cu consimţământul ei: 12 calorii
– fără consimţământul ei: 187 calorii

Desfacerea sutienului:
– cu amândouă mâinile: 8 calorii
– cu o singură mână: 12 calorii
– cu dinţii: 85 calorii

Punerea prezervativului:
– cu erecţie: 6 calorii
– fără erecţie: 315 calorii

Poziţii:
– misionarul: 12 calorii
– 69 culcat: 78 calorii
– 69 în picioare: 112 calorii
– roaba: 216 calorii
– pe la spate: 326 calorii
– candelabru italian: 912 calorii

Atingerea orgasmului:
– adevărat: 112 calorii
– fals: 315 calorii

După orgasm:
– stat în pat: 18 calorii
– ridicare imediată: 36 calorii
– încercarea de a-i explica (ei) de ce v-aţi ridicat imediat: 816 calorii

Obţinerea unei a doua erecţii pentru persoane între:
– 20 – 29 de ani: 36 calorii
– 30 – 39 de ani: 80 calorii
– 40 – 49 de ani: 124 calorii
– 50 – 59 de ani: 972 calorii
– 60 – 69 de ani: 2916 calorii
– peste 70 de ani – cercetările continuă.

Îmbrăcatul de după act:
– cu calm: 32 calorii
– în grabă: 98 calorii
– cu tatăl ei bătând la uşă: 1218 calorii
– cu soţul ei bătând la uşă: 3415 calorii
– cu soţia dumneavoastră bătând la uşă: 9815 calorii.

Sexuleţ sumbru

Scris de Zaqk. Da, si astazi tot el, pentru că scrie bine şi ne este simpatic! 😀

Specia noastra are o reproducere sexuata.  Asta inseamna ca vine el, masculul, curteaza femela, aceasta accepta si, in cele din urma, apare urmasul celor doi. Bineinteles, la nivelul oamenilor procesul nu este asa de simplu. Oho, deloc simplu. De exemplu curtarea femelei implica multe eforturi, sacrificii, bani cheltuiti (ca deh, asa e societatea) apoi vine momentul in care femela a acceptat avansurile barbatului, incepe viata de cuplu, casatoria, locuinta etc. In total cam trec vreo 4-5 ani de la prima intalnire, prima incercare de potrivire pana la aparitia urmasului. Inainte de succesul inregistrat la femela curenta, masculul bineinteles ca mai incearca si la alte femele care il satisfac… intelectual? Aham, sigur ca da! Taman aspectul intelectual este cel care ne intereseaza pe noi, barbatii, la o femeie! Dap, corect, aspectul intelectual referitor la ce sentimente traim noi cand vedem fundul femeii prins in o pereche de pantaloni stramti care nu fac decat sa ii accentueze formele sau dimensiunea sanilor, mai mult sau mai putin dezgoliti de catre un decolteu generos. Da, trairi intelectuale la maxim!

Evolutia ne-a facut sa reactionam asa. Pe mine ma amuza suprem cate o pitipoanca de pe la televizor care, intrebata despre criteriile ei, incepe cu inevitabilul: imi plac barbatii inteligenti, cu care ai ce sa discuti. Aham… ce sa discuti? Cand sa discuti? Hai sa fim seriosi. Si femeile se uita dupa aspectele fizice ale barbatilor. Si nu, nu accept informatii contradictorii pentru ca ne sta in gene. Suntem programati pentru asa ceva, pentru a avea urmasii cei mai frumosi, cei mai viabili. Este in structura noastra, in ADN-ul nostru! Si, oricat am incerca, nu putem fugi de el! Aici intra, chiar daca vrem sa ne dam rotunzi si sustinem altceva, si faptul ca nu acceptam parteneri decat pe acelasi nivel de inteligenta ca si noi, daca nu chiar mai sus. Asa macar avem premisele de a ajunge la un urmas viabil.

Barbatii se uita dupa femei, dupa fundul lor, sanii lor, chipul lor si abia apoi trec mai departe la aspectele intelectuale. Noh, si care-I baiul daca femeia e proasta? O data/ sau de mai multe ori, merge! Fara nici o problema!

Da, la nivel declarativ suntem toti niste Marie Curie si Albert Einstein. Ne intereseaza doar stiinta si ce putem sa aducem de folos la buna propasire a umanitatii.

Maica-mea, din postura de profesoara, putea sa analizeze componenta generatiilor urmatoare, din punctul de vedere al sexelor. Mereu imi spunea: ai grija, fetele sunt mai multe decat baietii, deci nu te da peste cap pentru nici una. Aham… da… corect. Nu ma dau peste cap. Spune-le asta si hormonilor. Insa avea dreptate, oarecum. Acum am citit un articol exact despre tema asta. Numeric vorbind, femeile sunt mai putine decat barbatii. Deci creste concurenta in sensul ca mai multe femei vor vrea acelasi barbat – adica pe acela eligibil, garantul, prin genele lui, al unor urmasi viabili, conform celor prezentate mai sus. Ca o paranteza, acest lucru poate fi generat si de faptul ca barbatii, in ciuda aspectului lor macho, sunt mai plapanzi decat femeile. Adica, la urma urmei, cati dintre noi am rezista chinurilor nasterii? Da, e ok, rezistam sa primim un ciocan peste degete si sa ne schimbam unghiile de 3 ori in un an, ne taiem, ne julim, insa toate astea nu conteaza nici pana la genunchiul broastei comparativ cu chinul femeilor pentru a da nastere copiilor nostri.

Cand citeam Saga Asiei, a lui Clavell, in episodul Shogun, eram surprins de naturaletea cu care japonezii priveau problema sexualitatii. O femeie era curtezana in un bordel si apoi de acolo putea ajunge nevasta onorabila a unui om de vaza. Ulterior, ajungand la Tai-Pan, bordelurile chineze aveau aceleasi obiceiuri. Puteai sa iti cumperi o fata sa fie a ta. Barbatii occidentali, ajunsi in Hong Kong, erau instruiti de cei mai vechi sa se duca la prostituate, cele chineze fiind mai curate, mai sigure, ca sa se descarce de tensiunea sexuala. Bineinteles, exista si varianta cu prostituatele europence, insa tinand cont de nivelul de educatie in ceea ce priveste igiena, alegerea era destul de clara. Da, stiu, Saga Asiei nu este adevarata, personajele nu au existat niciodata, insa nu iese fum fara foc, nu?

Problema de baza este acumularea de energie sexuala care poate duce la nervozitate, stress, iritabilitate. Da, stiu cum este, am stat 3 saptamani departe de casa. Si eu chiar sunt un individ rational care reuseste sa isi directioneze energiile in alta parte. Insa cumva trebuie fiecare sa resolve si partea asta. Cum se va intampla asta in o lume in care femeile sunt tot mai putine? In cazul in care femeia, ca asa am fost obisnuiti de-a lungul mileniilor de evolutie, se aseaza la casa ei, cu un singur barbat.

Deci cum? Cum altfel daca nu transformi aceasta nevoie a omului, a barbatului, in un serviciu, oferit de partea de la care barbatul oricum cere. Plus, ca sa nu fim ipocriti, mai este si aspectul financiar. Ar fi cea mai mare afacere a tarii! A oricarei tari!

Bărbaţii şi romantismul

Scris de Redsky
Desigur cu toate ne plângem că bărbaţii nu-s atenţi la detaliile care ne-ar înfrumuseţa nouă viaţa, că simplifică supărător de mult problemele şi că adesea sunt absolut imuni la plângăcelile noastre zilnice, repetate şi exasperante.

Dar hai să analizăm care ar fi cealaltă variantă şi dacă ne-ar conveni reversul. Cum ar fi de exemplu, să pregătească o cină romantică, lumânărici, muzica noastră preferată în surdină, petale de trandafiri pe drumul spre dormitor şi când „tuşeşte” autoturismul din dotare să nu ştie de unde se deschide capota motorului? Cum ar fi să ştie toate mărimile pentru îmbrăcămintea intimă sau nu, să dovedească şi gust perfect în alegerea lor, dar când trebuie să agăţăm ceva pe perete, maşina de găurit să prezinte aceleaşi neajunsuri ca şi naveta spaţială – prea multe butoane? Cum ar fi să rezerve un weekend la malul unei mări de turcoaz, cu nisip fin, alb şi palmieri ciufuliţi de soare, dar să nu vadă că aparatul de climatizat nu merge din simplul motiv că nu e băgat în priză? Cum ar fi să fie stăpânul frazelor meşteşugit-aburitor-zăpăcitoare, să te răpească prin modul în care iţi soarbe şi înţelege complet ceea ce rosteşti cu guriţa în forma de “o”, dar la volan să fie anti-talent: ori vitezoman cu carieră de Schumacher ratat, ori încurcă-intersecţia şi luându-şi “cantitatea de carne recomandată” de la toţi şoferii parteneri de trafic?

Stiţi ceva? Ăia din antichitate n-au divizat munca, de proşti ce-au fost! Iau eu chestiile cu organizări de ocazii festive, concedii sau cine romantice, îmi cumpar singură ce-mi place de culoarea şi mărimea dorită şi să facă el  ce se pricepe mai bine: meştereli prin casă,  detectări de defecte auto, înainte de excursia la service, alegerea traseului cel mai frumos/scurt/rapid pe GPS şi eventual când are chef să încropească ceva prin bucatarie, în stilul lui consacrat.

Cine are nevoie de un bărbat romantic-până-dai-în-diabet şi complet inutil în restul cazurilor în care ai nevoie o mână fermă şi o idee practică, masculină şi eficientă tocmai prin simplitatea ei? Desigur, excepţiile se consideră bonusuri şi vor fi răsplătite ca atare!

De ce iubim atât de mult bărbaţii?

Scris de: Redsky

Unul din răspunsurile cele mai simple este: pentru că ar fi plictisitor să ne iubim doar pe noi și din când în când trebuie să ne reamintim de ce ne preferăm totuși pe noi, prin comparație.

Ce poate fi mai plăcut într-o zi plină, după ce ai robotit prin casă de ți-ai scos mâinile din umeri, ai prestat la serviciu făcând slalom printre toanele șefului și pretentiile clienților bine intenționați, ai îngrijit copilul care, în mod sadic, îți găsește noi preocupări testându-ți diverse abilități la obiecte de studiu care nici nu mai știai că există, și, cand, în sfârșit, hotărăști că gata!!! nu mai faci nimic… soarele vieții tale îți propune să mâncați altceva decât ce este în oala de pe aragaz (pe care s-o prepari tu, evident, pentru că el e rupt de obosit!) sau o ieșeală  în oraș, la o bere cu prietenii? Te privește candid, abia așteptând să zărească pe fața ta o urmă de contrariere. Și atunci simți că-l iubești mult, intens și arzător!

Sau când tace agresiv, după ce v-ați întors din vizita la maică-sa, unde tu te-ai simțit bine și chiar te-ai relaxat? După tot felul de clești, patenți și chei franceze pe care le folosești ca să-i scoți cuvintele din gură, afli motivul pentru care s-a inflamat: ai jignit-o pe vara de-a 15-a spiță referitor la programul de somn al pinguinilor din Antarctica și acum ai tupeul să râzi și nu realizezi că toată treaba e pe bune, și acolo CHIAR  se discutau chestii serioase!

Plecați într-un supermarket, la cumpărături, și împărțiți sarcinile, ca să meargă totul mai repede; în timp ce tu te uiți ce bulendre sunt la modă și vaaaaaaaiiiiiiii!!! ce de cizme, el studiază electronicele cu telecomandă , cu ecrane și butoane interminabile. Doar că tu ai probat deja jumătate de magazin, ai studiat și câteva din raioanele învecinate, dar el nu mai apare. Te târâi să-l recuperezi, și-l găsești tastând, încântat, la noul gadget despre care, la prima vedere, nici măcar nu știi la ce foloseste… și nici nu te pasionează în momentul ăla! Dacă tocmai și-a achiziționat o “farfurie zburătoare”, toate componentele vor fi împrăștiate pe covor, alături de ambalaje și cărți tehnice, iar tu ar fi bine să-ți găsești alte preocupări o vreme, pentru că -știm cu toții- ei se concentrează eficient doar asupra UNEI probleme o dată, iar  rândul tău nu e azi.

Bărbatul vieții tale tocmai iese din baie și miroase bestial. Ar fi bine să sari atunci pe el și “să-i faci felul”, pentru că dacă intri în baie, ți se va taia elanul sau vei rămane cu o nedumerire continuă: cum a reusit într-un timp așa de scurt să se bălăcească peste tot, de zici că ai, în loc de cadă, un  bazin olimpic cu cele mai avansate dotări? Exact același efect îl avea datul pe tobogan în vană al fiică-mii când era mică. Oare…?

Se întâmplă să ajungeți în același timp acasă, în fața ușii; tu ai mâinile ocupate iar el ar trebui să scoată cheile. Zic “ar trebui”, pentru că momentul dorit întârzie, el cercetând cu mare avant și meticulozitate fiecare buzunărel în parte, dar fără efect. Când ajungi la concluzia că sunt pierdute, lași plasele jos și încep toate să înflorească în toate direcțiile și să se multiplice pe podea… atunci, minune!, le-a găsit!!

Ai un mic minitehnicus în casă; știe să meșterească aproape orice și ești tare mândră de asta. Doar că la fel de bine meșterește amânările și textele pentru care termenul “acum” se amână pentru o dată care va fi comunicată ulterior. Bine, hai să fim corecte: când chestiunea se agravează, apare el, salvatorul lumii, și rezolvă tot din două mișcări, cât ai blinkuit din genele rimelate. Înclin să cred că fiecare lucru are perioada lui bine determinată de rezolvare.  Nu-i momentul? Râșnești, spumezi și te agiți la pereti! Că tot degeaba!

Orice discuție despre meci, sau meciul în sine, trebuie ascultate la volumul maxim al tv-ului, pentru crearea atmosferei de pe teren cât mai exactă și la parametrii ceruți. Poate trage unul din spate o vorbă de duh, și drept atunci nu aude perla. Până nu e gata meciul , orice alt interes devine nul.

Te simți rău, și drumul până la bucătărie, să-ți faci un ceai, are aceeași dificultate cu escaladarea Everestului în costum de baie? Dacă îl rogi pe capul familiei să încerce să gătească savant un ceai, te va întreba, calm, peste umăr, urmărind atent rezultatul etapei la tv: “Îl vrei acum?” Dacă râmele reușesc să se târască prin pământ, cu atât mai ușor ar trebui să-ți fie ție să o faci deasupra lui, mai ales că ai în dotare, în plus, mâini și picioare. Folosește-le!

Desigur că acest post nu se referă la bărbații care ajung să citească pe aici. Oricum, problemele tratate mai sus caracterizează un segment extrem de mic și nereprezentativ de bărbati! 😀