Arhive blog

Shitty day, literally

Scris de Zaqk

Nerecomandat celor cu probleme la fiere.

Mdeah, deci ai nevoie doar de o secunda de neatentie ca atunci cand golesti borcanul de muraturi, care alta data a fost plin cu castraveti, gogosari si alte bunatati pregatite vara trecuta de cate o mama, o bunica etc, sa iti scape in WC, pe langa otetul din borcan, si restul de betisoare (de marar, de exemplu) care fac reteta asa de buna. Bun, ce te faci atunci? Parca nu ai baga mana dupa ele sa le scoti ca totusi, este WC. Alte lucruri sunt menite sa se duca acolo si sa dispara in clipa in care tragi de manerul providential al rezervorului cu apa, transformand totul in o amintire. Asa ca, normal, iei o decizie, pe principiul ca orice decizie este mai buna decat nici o decizie: tragi apa! Urmaresti cu interes sa vezi rezultatul interventiei tale si, dupa ce vartejurile inerente au disparut, lasand in urma o apa linistita, ca a unui lac rece de munte, respiri usurat. Ai rezolvat problema!
Ceea ce nu stiai e ca linistea respectiva este aceea de dinaintea furtunii! Si nu stiai nici ca vei plati din greu reticenta de a-ti balaci putin mana – pe care oricum puteai sa o protejezi cu manusa – in vasul de portelan, pentru a scoate betisoarele din locul in care nu ar fi trebuit sa ajunga niciodata.
A doua zi te trezesti cu gandul la ceea ce ai de facut, la lucru, acasa, te gandesti ca o sa te bucuri de serialul nou care incepe la tv si pe care ai vrea sa il urmaresti. Esti om, ai nevoi, ti le rezolvi si tragi apa. Surpriza… crunta, maronie, implacabila, ramane in vas. NU TRECE! Panica se aduna, creste, se varsa peste vasul rezistentei tale in timp ce o intrebare incepe sa te macine, intai incet, apoi cu viteza din ce in ce mai mare: CE MA FAC!?!?!?!?!??!??!?!?!??!?!??!?!?!
Speri ca poate se rezolva cu multa apa. Asa ca mai tragi o data apa. Nu faci decat sa obtii un vas de portelan plin pana aproape de margine. Apa de o culoare indefinita, albastrul odorizantului de WC – acum iti dai seama cat de inspirat ai fost sa cumperi din acela care se pune in vas – s-a amestecat cu un maroniu… da, de acolo. Si se uita la tine de parca ar vrea sa spuna: na, ce o sa te faci? Stai si te uiti, te gandesti, urmaresti nivelul apei! Ahh, divinitate, ce buna esti! Vezi ca nivelul apei scade! Mai este o speranta! 5 minute mai tarziu apa a ajuns la nivelul normal. Deja un vas mare cu apa este pus la fiert! Mai tragi o data apa, golind rezervorul, umpland vasul, urmarind cum scade nivelul. Mai trec 5 minute, apa a scazut. Pe aragaz deja apa fierbe. Aduci in graba vasul si torni apa fiarta in vas care, din nou, se umple! Stai si astepti. Nivelul apei scade, oh, ce bine! Dar nu suficient de repede!
In urmatoarea ora mai repeti procesul de vreo 4-5 ori, dar nu observi nici o schimbare in viteza cu care apa scade! Decizia corecta se infiripa, apare tot mai evident in fata ta, iti dicteaza: you need to go in! Iti dai seama ca un instalator te-ar usca de bani la chestia asta, ca esti cam zgarcit, plus ca iti inchipui si grija pe care NU o va avea ca sa nu iti murdareasca toata casa cu … da, exact! Asa ca decizia finala este clara: pleci mai repede de la lucru, treci prin magazin, te dotezi cu multe manusi de cauciuc, saci de menaj din material gros, niste sarma ca sa faci un carlig si iti faci un plan de atac.
Pe hartie totul pare ok. Simplu. Mai greu e cand ai ajuns acolo, ai desfacut scurgerea WC-ului si acum trebuie sa bagi mana – protejata de manusi, evident – in masa vascoasa si nu a trandafiri mirositoare care ti-a stricat ziua. Senzatia de voma revine, insistent, de vreo 3-4 ori, dar stii ca acum, mai mult ca niciodata, mai mult ca atunci cand ai venit beat acasa si ai stat de vorba cu parintii, trebuie sa te abtii. Si te abtii de la respirat, de la mirosit, de la tot, in timp ce scormonesti cu degetele prin scurgere, tragand afara betisoarele alea nenorocite de marar! In cele din urma nu mai poti, te retragi. Sacul, cu murdariile din el, este facut ghem, il pui in alt sac pe care il stringi la gura, sa nu iasa picior de miros, apoi in alt sac, pe care iarasi in strangi la gura si apoi in alt sac, adunand in total vreo 6 saci. Dar mirosul inca il ai in nas, nu e de la sac! Da, stii, e doar o impresie, ca sacii acopera bine de tot mirosul. Dar e ingrozitor. Iti aduni iar curajul, montezi la loc scurgerea si faci proba. Tragi apa, pentru o clipa ai impresia ca trebuie sa reiei operatia de scormonire, apoi auzi zgomotul inconfundabil al resturilor care se duc pe canalizare in jos. Ti se pare ca visezi, asa ca repeti procesul de vreo 5-6 ori inainte de a te declara satisfacut. Problema e rezolvata, baia e curata, singura exceptie este colectia de sac in sac ce ascunde cauza problemei. Cobori la tomberonul de gunoi sa scapi de dovezi, te intorci in baie, speli cu insistenta peste tot – desi nu ai facut murdarie, nu te poti abtine – , aruncand in batalie tot arsenalul aflat la dispozitie in baie (domestos, cilit), in cantitati industriale, si dupa jumatate de ora te declari multumit. Ai scapat si de mirosul din nari, acum simti doar domestos. Intri in cada sa faci un dus binemeritat. Inca mai ai niste ore pana cand incepe serialul la tv 🙂

Cum moare

Scris de Melancolique

Pasiunea. Chiar așa: cum moare pasiunea? De fapt, ce dracu mai este și pasiunea asta? Răspunsuri sunt atât de multe încât nici măcar nu pot să găsesc o definiție care să-mi aparțină așa că mă mulțumesc să copy/paste-uiesc puțin din prietenu DEX. Ia să vedem ce zice el PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. S. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.
Sursa: DEX ’98

Din toate explicațiile de mai sus o să mă opresc la una singură și cred că te-ai prins deja că este vorba de cea de la nr.3 😀 Cei care citesc această postare și în plus se află și într-o relație sunt rugați să contrazică tot ce va fi scris sub rândul ăsta, dacă pot, ceilalți luați un pix și-o foaie și pregătiți-vă să notați, vă poate fi de folos pe viitor.

Bun, să-ncepem! Relațiile între oameni încep să se contureze undeva în perioada adolescenței, vorbim despre relații care implică atracție fizică, nu despre prietenii sau simpatii. Cam atunci începi să realizezi că e bine să împarți cu cineva bucurii, necazuri, secrete sau lucruri intime, cu alte cuvinte, cauți o persoană prin intermediul căreia să-ți ușurezi sufletul, aceasta știind despre tine mai mult decât orice altă persoană, un psiholog cu care te futizezi. Grozav, dar asta este perioada cea mai frumoasă din viața unui cuplu…Este foarte mic numărul celor care se căsătoresc din interes și apoi divorțează, majoritatea celor care ajung la tribunal din acest motiv fiind cu siguranța la un moment dat un astfel de cuplu despre care ți-am zis mai sus. O pereche de oamenii care rezonează și care simt viața cu aceeași inimă. Și totuși ajung să se despartă. De ce? Te-ai întrebat vreodată? Cum la început, doi oamenii care acum divorțează, păreau o singură persoană, iar acum parcă nu s-au cunoscut niciodată? E simplu: moare pasiunea care înainte ținea lipite două suflete și care dădea fluturi în stomac.  ”Dar cum se ajunge să moară pasiunea?”-ai putea să întrebi tu acum. Urmează 3 motive inevitabile pentru care gravitația orizontală-pasiunea-ajunge să se rodeze atât de mult încât se transformă în antipatie.

1.Prima beție – este valabilă în majoritatea cazurilor la bărbați. Am un prieten care spunea așa: ”Să nu te însori până nu te-mbeți muci cel puțin o dată și până nu vezi ce face prietena ta în cazul ăsta”. Foarte adevărat aș spune eu căci, atunci când bea, omul își arată adevărata față. Unii sunt veseli, alții devin violenți, dar, cu siguranță, toți trebuie să ajungă acasă. Și ce poate fi mai umilitor pentru o tânără domnișoară decât să fie văzută carând un bețivan pe stradă? E adevărat, cu asta vezi dacă ai pe cine să te bazezi și cu cine te înhami la drum, de ambele părți, darrrr…bulește pasiunea. Nu cunosc vreo femeie careia să i se întărească sfârcurile când vede vreun alcoolist. Ați zice că e vina bărbaților în exemplul ăsta, nu? Nu întotdeauna…căci și femeile se îmbată. Și noi bărbații chiar nu avem o problemă să cărăm femei băute în cârcă. Ne antrenăm din copilărie cu alți prieteni, nu asta e problema noastră. Femeile bete au un mare defect, de la urechea internă cred. Vomită. E, pentru bărbați, asta e clar moartea pasiunii.

2. Baia – ai trecut peste prima bețivăneală și nu ai fugit, ăsta e al doilea hop. V-ați mutat împreună, puteți să mergeți în plua goală prin casă, futere fără să îi bagi mâna-n gură să nu te audă bunică-ta din camera cealaltă, ba mai mult, acum ai liber cât vrei tu s-o tragi de țâțe când trece pe lângă tine spre bucătărie sau când își schimbă maioul. Ce mai vrei, e paradisul pe pământ? Asta ți-ai dorit mereu, însă nimeni nu te-a pregătit de acasă pentru prima căcare a nevestei. Vedeți voi fetelor, noi, bărbații, nu puteam să ne imaginăm că voi, femeile, faceți și caca. Pentru noi, voi intrați în baie numai să vă aranjați și să vă spălați, hai…cel mult să faceți pișu. Dar nu caca!  Și totuși sunteți oameni și voi și la un moment dat, după 3-4 zile de concubinaj, vă hotărâți să mergeți să scoateți nămolul de pe șanț. Asta e singura armă cu care o amantă poate învinge o nevastă. Noi suntem simpli, nu înșelăm că nu suntem înțeleși sau că n-avem parte de sex oral, nu. Înșelăm pentru că amantele nu fac caca. Paiunea și căcarea pur și simplu nu au loc în aceeași propoziție, darămite în aceeași cameră. Și totuși unii trec și peste asta, eu unul am reușit :-D, și ajung la ultimul hop.

3.Timpul – este ultima barieră în calea pasiunii. Oricum cu cât înaintăm în vârstă descoperim la partenerul de viață multe lucruri care ne plac sau poate și mai multe care nu ne plac deloc, dar cumva reușim să trecem peste cele neplăcute și ajungem să avem pe la 60-70 ani o relație care seamănă mai mult cu o prietenie. Și sunt sigur că așa este cel mai bine, e puțin mai ciudat să-ți imaginezi doi septuagenari iubindu-se la pielea goală. Dar până să ajungi la 70 de ani într-o căsnicie, trebuie să treci de o vârstă critică ce diferă de la om la om, dar care oscilează undeva între 40-45 de ani. La bărbați, asta e perioada când mergi la baie și vezi doar un jet galben de sub burta crescută atent cu bere, iar la femei, cei trei colăcei de sub țâțe le obligă să umple cada cu apă doar de două degete conform Principiului lui Arhimede în ceea ce privește fluidele. La asta se mai adaugă și gravitația care face pielea să se lase, mai pui și ridurile și chelia, vergeturile și gata. S-a dus dracu pasiunea. Și știi ceva? Exact așa trebuie să fie. Nu fugi să cauți ceva mai tânăr, nu vei întineri. Caută să faci loc prieteniei și lasă pasiunea să plece. Ai avut destule șanse să fii pasional, dar nu ai putut pentru că el era beat ca un porc sau pentru că ea a vomitat pe pantofii tăi.

Așadar, pasiunea este, se pare, doar o prietenie în devenire, pentru cei mai fericiți, iar pentru cei mai puțini fericiți, o ” tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu.”