Falling – Twin Peaks

Multe vreme a fost unul dintre locurile prin care treceam cu regularitate, chiar daca nu intotdeuna ma regaseam in textele publicate aici, chiar daca alteori eram pur si simplu derutat de unele evolutii ale comentariilor care se adunau sub articolele pe care contributorii le aduceau aici pe post de cheag pentru ganduri.

Tot revenind si vazand ca toti cei care pornisera cu o debordanta hotarare s-au retras din acest proiect comun, nu am rezistat sa nu scriu cateva randuri despre starea de regret pe care o incerc de fiecare data cand ajung in acest loc parasit, in care nici paianjenul nu mai pandeste vreo iluzorie prada. Aproape invariabil, la fiecare noua sosire in aceasta casuta a gandurilor ratacite, ea insasi cazuta in paragina, in mintea mea revine obsedant un gand amestecat: oare care este ziua in care atingem insulele pe care le urmarim aproape bezmetic? Oare nu o sa ne para rau dupa unele dintre locurile pe care le-am abandonat complet, desi ne erau atat de aproape, desi nu am fi avut nici macar pe cine sa dam vina pentru asta?

Falling! (Twin Peaks)

Publicitate

„Proces Verbal al şedinţei de blog”

Un  iPad 2, pentru noi

Proces verbal al sedintei de blog:

Presedintele asociatiei de blog, impreuna cu administratorul si cu cenzorul, si-au ingaduit sa plece intr-o vacanta extravaganta, cu masti si cu butelcute de tulburel. Nu am fi stiut despre toate acestea daca  nu am fi avut cetateni atenti, contribuabili buimaci (si la propriu, si la figurat!) care sa fi observat detalii semnificative ale comunicatelor de presa remise de pe traseu. Excursionistii au declarat ca deplasarea s-a facut din fonduri proprii, insa asupra lor planeaza suspiciuni serioase. Urmeaza sa investigam niste informatii conform carora ar putea exista suspiciuni de trafic cu linkuri, reclama mascata si manipularea membrilor asociatiei.

La intoarcere, delegatia a dat dovada de desumflare, semn ca prezumtivii sponsori nu au mai lasat ceva ademenitor si dupa intoarcerea acasa, au dat totul dintr-o suflare. In schimb, liderii asociatiei de blog au convocat o sedinta de blog, in care au infierat cu manie proletara leneveala intervenita intre timp, de chistoacele aruncate prin cotloane, etc.

Cativa cetateni au luat atitudine, s-au scuzat, au delegat raspunderea, au dat cu sapca de pamant, s-au rasculat de-a dreptul. Altii au stat pitulati in randurile din spate, iar altii au dat cu flit de muste.

Din acest motiv, cetateanul responsabil, gospodarul iremediabil a lansat propunerea de a organiza o actiune comuna, o claca de primavara, adica putina munca in folosul comunitatii, asta ca sa putem sa invitam la noi o asociatie de blog din Venetia, in vederea unei infratiri reciproc avantajoase.

Cetatenii au reactionat violent, mi-au facut laptopul guler, motiv pentru care ar fi necesar sa luptam cu totii in Campania quickmobile.ro initiata de un maestru al fentelor pe blog.

In acest fel, echipa isi recapata spiritual care a strans-o la un loc, iar unul dintre cetateni va capata un motiv ca sa-i priveasca pe toti de sus:  quickmobile.ro ii va da acest drept.

Hai….

Luptat! Luptati!

Luptati si castigati!

Un iPad2, pentru noi.

A consemnat cel mai nou candidat la functia de virtualşef,  de blog.

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

Link ce apuc

Scris de Vlad

Latura mea antipatică s-a decis să scrie, iar latura mea simpatică, simpatică fiind, s-a decis s-o lase.

Antipatia mea antipatizează noua modă a publicării haotice a ţâşpe mii de linkuri pe majoritatea blogurilor, conturilor de facebook şi oriunde altundeva unde mediul on-line o permite. Virusul mărinimiei şi valul de altruism instituite în marea familie a internauţilor prin simpla şeruire a celor linkuri mă face să mă simt ca după revoluţie, în zilele în care tirurile cu ajutoare trăgeau în curtea şcolii pentru a împărţi ne-frăţeşte conserve, pături, haine (de parcă la revoluţie s-au fi pârjolit ogoarele, iar straiele şi oghialurile – lenjerii adica – s-ar fi pus pe foc…).

Bă nene/tanti… dacă eşti bucătar emerit şi-ţi faci blog, înţeleg să postezi poze şi/sau filmuleţe cu ce-ai gătit, da’ videoclipu’ cu shakira ce caută-n oală la tine? Sau aşa e reţeta la sarmale cu codiţe de vişinie împănate, trebe musai să dai din şolduri ca să alunece pe esofag?

 

Bă ăştia de faceţi poze (majoritatea chiar reuşite..), la ce vă serveşte bannerul ăla cu “eu scriu ROMÂNEŞTE” dacă voi oricum nu scrieţi nimic? La “eu aş scrie româneşte” v-aţi gândit cumva?

Da’ voi ăia, cu frică de Dumnezeul poporului bloghist ( ? oi fi zis bine?) care nu puteţi păcătui lăsând o zi să treacă fără a “posta” ceva/orice, de ce v-aţi făcut un obicei ca, din două-n două zile, s-o daţi în ” azi nu stiu ce sa scriu da ma-m gindit sa va gidil timpanele cu o piesa care o iubesc mult, mult. kiss u all, poate miine si scriu ceva nu ca azi” şi să ne agasaţi cu tot felul de clipuri ale unor pseudopiese de pseudomuzică? Nu mai bine aşteptaţi să vă vină inspiraţia, timp în care v-aţi putea umple vremea cu ceva de citit, eventual chiar manualele de Limba şi Literatura Română clasele V-VIII?

Şi ca să nu vă uit… comentatori şi mâncători de politică (neobosiţi telespectatori ai neliniştitelor televiziuni de profil), de ce nu vă rezumaţi la actul creaţiunii voastre şi găsiţi de cuviinţă să piperaţi şaradele voastre tembele cu linkuri (via youtube) precum “i will always love you” sau “ streets of philadelphia”? Ce legătura are muzica bună cu rahatul de-l mâncaţi voi?, sau vreţi să-i contraziceţi pe cei ca mine (care consideră că aţi renunţat demult la activitatea craniană) şi să le demonstraţi că aveţi o brumă de bun-gust şi raţiune?

Şi-ntr-un final eminamente antipatic: con-cetăţeni faisbucieni publicatori de link la fiecare jumătate de oră, mai puteţi, mai aveţi? V-ajung două mâini pentru juma’ de sută de linkuri pe zi? Nu vă e teamă că-ntr-o lună, două epuizaţi toate linkurile sau nu vă pasă deoarece, odată epuizate, veţi pune linkuri cu linkuri către fostele linkuri?

Ei, cam de asta mi s-a pus mie pata pe babiloniada linkurilor: omoară inovaţia şi sărăceşte libera-exprimare tot aşa cum budigăile de babă omoară pasiunea şi încurajează libera-mânu-ială, deci ambele ajută la impotenţă (fapt care le supără pe tovarăşele chineze Ling Ceapuc şi Nam Su Tien, lăsându-le pe drumuri).