Arhive blog
Răzbunare
Scris de Balaurdegradină
Am o problema cu moda. Incep sa ma simt agresata de ea! Tot mai adanc alunec in convingerea ca nu hainele sunt facute sa slujeasca unor nevoi practice si estetice ale femeilor, ci femeile trebuie sa se inghesuie, sa se metamorfozeze si reinventeze pentru a intra in rochitele, fustitele, bluzitele si alte ite impuse de nu stiu care kaiser al modei.
Detest designerii in voga care declara standard ca iubesc femeia puternica, sigura pe ea, care nu se sfieste s-arate lumii intregi cat e de puternica si de sigura pe ea.
In realitate aceasta femeie iubita de creatorii de moda are o singura varsta: pana-n doua’j de ani.Este hamesita, subnutrita, umbla impleticit, are o privire ratacita si nu pare chiar cu toti boii acasa. Asta daca nu e hamesita, subnutrita, agresiva si obsedata sexual. Poarta niste accesorii foarte bizare: posetute de papusa barbie, cat o gamalie , pantofi uriasi care-i descompun mersul si alura, palarii grotesti … machiajul o face sa para cand samurai in prag de harachiri, cand zombi iesit la aerisire … iar parul, ah parul…
Da, stiu, fortez nota, ingros cam tare tusele, de fapt e vorba de podium, de reinventare a volumelor corpului uman, si de nevoia comerciala de a te face vazut si retinut in lupta acerba pentru afirmare intr-o industrie feroce … Cred ca-mi si lipseste o bucata buna de cultura vizuala pt. a intelege frumusete uratului rafinat in retorta creatiei (ioi)… si mai cred ca-mi lipseste si aptitudinea de a suferi pt. a fi la moda. (Aici am anumite rezerve, totusi, nu-mi dau seama care-ar fi atitudinea mea daca as invarti la ora asta vreo 20 de primaveri.)
Ideea de baza este ca ma uit pe podium si vad manechinele defiland famelic, pasind chinuit in tinutele pe care le prezinta. Dupa care ma uit pe strada si vad fete tinere si sanatoase inghesuindu-se in haine prea stramte, prea mici, accentuand defectele si ascunzand calitatile,incaltate cu pantofi incomozi, purtand gentute inutile. De ce le-o fi luand Dumnezeu mintile femeilor cand e vorba de moda?
Ei, si dupa o asa introducere lunga, ajung si la subiectul propriu-ziiis!
De dimineata prind in reluare o emisiune de moda. E vorba de prezentarea colectiei primavara-vara Prada! Acest guru al modei! Acesta distinsa doamna care imprima liniile a tot ce va fi mai hot in sezonul care va sa vina. Atat noi – cat si ei! In fine … noi ca noi, da’ ei …
Ma uit si parca nu-mi vine a crede: barbatul-baiat, cuminte si numai bun de mangaiat pe cararea frumos desenata, cu picioarele putin strambe dar perfect epilate, cu pantofi parca prea mari, pantalonii scurti si haina ramasa prea mica… Aproape ca-ti vine sa-l si controlezi, sa-l pui sa scoata prastia din buzunar.
Si daca femeilor le-a trebuit sa lupte din greu pentru dreptul de a purta pantaloni, oare de ce sa facem comentarii nelalocul lor despre baiatul asta frumusel, care pare foarte multumit de pantalonasul-fustita- cu slit (altfel cum?)
Ce-mi place mie la barbati ca inca n-au renuntat la naturaletea machiajului: nimic lucios, nimic strident. Bravo! Doamnelor, luati aminte!
(Bietul baiet, cred ca si barba i-au luat-o cu ceara!) Spiritul practic masculin nu se dezminte: nu gentute inimioara, nu posetute-timbru, in care nu-ti incape nici macar cartea de identitate si rujul, iata, o geanta sac incapatoare, asortata fin cu o bratara impletita.
Pana aici toate bune si frumoase, cu un pic de sala, bazin, jogging, infometare si chirurgie plastica o sa incapeti lejer in haine, nici voi n-o sa imbatraniti niciodata (precum toate femeile raman la stadiul de boboc de fata), Da’ tare ma tem ca urmeaza o alta etapa a emanciparii voastre:
Pantofii cu toc