Arhive blog

Cură de slăbire pentru bărbaţi

După multe studii, cercetătorii au reuşit să calculeze exact cantitatea de energie consumată înainte, în timpul şi după o partidă de sex:

Dezbrăcarea (ei):
– cu consimţământul ei: 12 calorii
– fără consimţământul ei: 187 calorii

Desfacerea sutienului:
– cu amândouă mâinile: 8 calorii
– cu o singură mână: 12 calorii
– cu dinţii: 85 calorii

Punerea prezervativului:
– cu erecţie: 6 calorii
– fără erecţie: 315 calorii

Poziţii:
– misionarul: 12 calorii
– 69 culcat: 78 calorii
– 69 în picioare: 112 calorii
– roaba: 216 calorii
– pe la spate: 326 calorii
– candelabru italian: 912 calorii

Atingerea orgasmului:
– adevărat: 112 calorii
– fals: 315 calorii

După orgasm:
– stat în pat: 18 calorii
– ridicare imediată: 36 calorii
– încercarea de a-i explica (ei) de ce v-aţi ridicat imediat: 816 calorii

Obţinerea unei a doua erecţii pentru persoane între:
– 20 – 29 de ani: 36 calorii
– 30 – 39 de ani: 80 calorii
– 40 – 49 de ani: 124 calorii
– 50 – 59 de ani: 972 calorii
– 60 – 69 de ani: 2916 calorii
– peste 70 de ani – cercetările continuă.

Îmbrăcatul de după act:
– cu calm: 32 calorii
– în grabă: 98 calorii
– cu tatăl ei bătând la uşă: 1218 calorii
– cu soţul ei bătând la uşă: 3415 calorii
– cu soţia dumneavoastră bătând la uşă: 9815 calorii.

Anunțuri

Sexuleţ sumbru

Scris de Zaqk. Da, si astazi tot el, pentru că scrie bine şi ne este simpatic! 😀

Specia noastra are o reproducere sexuata.  Asta inseamna ca vine el, masculul, curteaza femela, aceasta accepta si, in cele din urma, apare urmasul celor doi. Bineinteles, la nivelul oamenilor procesul nu este asa de simplu. Oho, deloc simplu. De exemplu curtarea femelei implica multe eforturi, sacrificii, bani cheltuiti (ca deh, asa e societatea) apoi vine momentul in care femela a acceptat avansurile barbatului, incepe viata de cuplu, casatoria, locuinta etc. In total cam trec vreo 4-5 ani de la prima intalnire, prima incercare de potrivire pana la aparitia urmasului. Inainte de succesul inregistrat la femela curenta, masculul bineinteles ca mai incearca si la alte femele care il satisfac… intelectual? Aham, sigur ca da! Taman aspectul intelectual este cel care ne intereseaza pe noi, barbatii, la o femeie! Dap, corect, aspectul intelectual referitor la ce sentimente traim noi cand vedem fundul femeii prins in o pereche de pantaloni stramti care nu fac decat sa ii accentueze formele sau dimensiunea sanilor, mai mult sau mai putin dezgoliti de catre un decolteu generos. Da, trairi intelectuale la maxim!

Evolutia ne-a facut sa reactionam asa. Pe mine ma amuza suprem cate o pitipoanca de pe la televizor care, intrebata despre criteriile ei, incepe cu inevitabilul: imi plac barbatii inteligenti, cu care ai ce sa discuti. Aham… ce sa discuti? Cand sa discuti? Hai sa fim seriosi. Si femeile se uita dupa aspectele fizice ale barbatilor. Si nu, nu accept informatii contradictorii pentru ca ne sta in gene. Suntem programati pentru asa ceva, pentru a avea urmasii cei mai frumosi, cei mai viabili. Este in structura noastra, in ADN-ul nostru! Si, oricat am incerca, nu putem fugi de el! Aici intra, chiar daca vrem sa ne dam rotunzi si sustinem altceva, si faptul ca nu acceptam parteneri decat pe acelasi nivel de inteligenta ca si noi, daca nu chiar mai sus. Asa macar avem premisele de a ajunge la un urmas viabil.

Barbatii se uita dupa femei, dupa fundul lor, sanii lor, chipul lor si abia apoi trec mai departe la aspectele intelectuale. Noh, si care-I baiul daca femeia e proasta? O data/ sau de mai multe ori, merge! Fara nici o problema!

Da, la nivel declarativ suntem toti niste Marie Curie si Albert Einstein. Ne intereseaza doar stiinta si ce putem sa aducem de folos la buna propasire a umanitatii.

Maica-mea, din postura de profesoara, putea sa analizeze componenta generatiilor urmatoare, din punctul de vedere al sexelor. Mereu imi spunea: ai grija, fetele sunt mai multe decat baietii, deci nu te da peste cap pentru nici una. Aham… da… corect. Nu ma dau peste cap. Spune-le asta si hormonilor. Insa avea dreptate, oarecum. Acum am citit un articol exact despre tema asta. Numeric vorbind, femeile sunt mai putine decat barbatii. Deci creste concurenta in sensul ca mai multe femei vor vrea acelasi barbat – adica pe acela eligibil, garantul, prin genele lui, al unor urmasi viabili, conform celor prezentate mai sus. Ca o paranteza, acest lucru poate fi generat si de faptul ca barbatii, in ciuda aspectului lor macho, sunt mai plapanzi decat femeile. Adica, la urma urmei, cati dintre noi am rezista chinurilor nasterii? Da, e ok, rezistam sa primim un ciocan peste degete si sa ne schimbam unghiile de 3 ori in un an, ne taiem, ne julim, insa toate astea nu conteaza nici pana la genunchiul broastei comparativ cu chinul femeilor pentru a da nastere copiilor nostri.

Cand citeam Saga Asiei, a lui Clavell, in episodul Shogun, eram surprins de naturaletea cu care japonezii priveau problema sexualitatii. O femeie era curtezana in un bordel si apoi de acolo putea ajunge nevasta onorabila a unui om de vaza. Ulterior, ajungand la Tai-Pan, bordelurile chineze aveau aceleasi obiceiuri. Puteai sa iti cumperi o fata sa fie a ta. Barbatii occidentali, ajunsi in Hong Kong, erau instruiti de cei mai vechi sa se duca la prostituate, cele chineze fiind mai curate, mai sigure, ca sa se descarce de tensiunea sexuala. Bineinteles, exista si varianta cu prostituatele europence, insa tinand cont de nivelul de educatie in ceea ce priveste igiena, alegerea era destul de clara. Da, stiu, Saga Asiei nu este adevarata, personajele nu au existat niciodata, insa nu iese fum fara foc, nu?

Problema de baza este acumularea de energie sexuala care poate duce la nervozitate, stress, iritabilitate. Da, stiu cum este, am stat 3 saptamani departe de casa. Si eu chiar sunt un individ rational care reuseste sa isi directioneze energiile in alta parte. Insa cumva trebuie fiecare sa resolve si partea asta. Cum se va intampla asta in o lume in care femeile sunt tot mai putine? In cazul in care femeia, ca asa am fost obisnuiti de-a lungul mileniilor de evolutie, se aseaza la casa ei, cu un singur barbat.

Deci cum? Cum altfel daca nu transformi aceasta nevoie a omului, a barbatului, in un serviciu, oferit de partea de la care barbatul oricum cere. Plus, ca sa nu fim ipocriti, mai este si aspectul financiar. Ar fi cea mai mare afacere a tarii! A oricarei tari!

Haideţi cu bancul!

Pentru că-i joi şi după joi vine vineri (pozitiv, nu?), ne-am gândit c-ar fi momentul să ne veselim niţel. Vă invităm deci la spus bancuri. Hai că nu-i greu, le luaţi cu copy de pe un alt site şi le puneţi cu paste-ul aici 😀

Un homosexual vine la cabinetul medical:
– Domnule doctor mă apasă groaznic ceva în rect. Vă rog ajutaţi-mă!
Doctorul îi face un control extern şi nevăzând nimic îşi trage pe mână o mănuţă de cauciuc şi dă să caute pe rect umflături sau alte chestii.
– Da, cam pe acolo domn doctor, da mai adânc, da mai la drepta, mai adânc, da, da, da daaaaaa…
Doctorul a prins ceva colţuros şi scoate obiectul afară zicând:
– Bine dar asta e o pralină!
– O mică atenţie pentru dumneavoastră, domnule doctor… :mrgreen:

Nu uitaţi că urnele de vot sunt încă deschise! Aici.

Scrisoare neterminată

Vă rugăm să ne scuzați că am abandonat, pentru weekend, stilul  academic și de înaltă ținută morală care ne caracaterizează de obicei, dar doamna doctor Smaranda ni s-a adresat cu răgămintea de a o ajuta să pună un diagnostic pacientei sale, ca s-o poată ajuta  -la rândul ei- cu un tratament adecvat. După cum veți observa, spre final nu prea se înțelege ce a vrut aceasta să scrie, de unde medicul ei a dedus că pacienta a făcut un atac cerebral și poate că zace acum buimăcită pe undeva. Apreciem că domnia sa s-a orientat corespunzător, spre noi, ca fiind specialiști în asemenea stări.

Dragostea pe vremea… tehnologizării

Gata cu chestiile ușoare, că suntem blog serios, ce naiba! Intră în scenă așii filozofiei și ai observațiilor socio-politico-comportamentale ancombrate în dilematica existențială și fixate obsesiv pe transcendentalismul sentimentului plenar de tangențializare emotivo-profilactică. Pe scurt: greii!

Scris de Melancolique

Domnule, pe vremea mea, nu era domne’ dezmățu’ ăsta! Nu se mai știe dracu’ nici de rușine, nici de bun-simț, de nimica. Îmi aduc aminte când eram eu prin clasa a șaptea așa, și începeam ușor, ușor să prind drag de fete, așa cum vedeam eu prin filme, de le-aș fi pupat pe toate și mai mult. Nu dragoste din aia cum ai față de învățătoare, nu… Din aia cum au oamenii mari, că mi-e și rușine să spui. Cum simțeam eu așa, balonări în stomac față de vreuna, și cum eram eu mai timid că de… eram mai coșos decât curu’ de tractorist și mai mustăcios decât porumbul, de la pubertate bineînțeles, da’ tot reușeam domnule să invit fetele pe bănci la povești. Pe vremea mea așa se făcea: invitai fata pe bancă și-i cereai prietenia. Ea îți cerea răgaz minim două zile, de te coceai tot, și, după ce aflau toți cunoscuții că tu vrei s-o curtezi și că-i porți o simpatie dospită, ți-ntorcea răspunsul; ori afirmativ, ori negativ. Astfel încât, după chinuitoarea perioadă de cugetare, oricare ar fi fost decizia demoisellei, tot te simțeai ușurat că măcar ai scăpat de așteptare.
Cam asta e perioada când am realizat eu pentru prima oară că atunci când vine vorba de atracție, băieții funcționează diferit față de fete. Mai precis, în timp ce băieților le pornește atracția din creier, le coboară pe piept, se oprește în zona mediană unde se și întărește și devine evidentă, reușind să anihileze orice urmă de logică, la fete e invers. Ele, când se simt atrase de un băiat, mai întâi merg tacticos, unduindu-și bazinul grațios și umflându-și pieptul, ca mai apoi să înceapă să-și folosească creierul și să evalueze băieții după niște criterii total necunoscute lor gen: dinți albi, umor, inteligență șamd. Așa era domnle’ pe vremea mea, un întreg ritual ca să ajungi să cunoști o fată și ca s-o pupi.
Acu’… ete, de exemplu, de Crăciun mi-am invitat părinții la o masă; așa tihnită, ca-n familie că așa se face de sărbători: tot ce ai mânca într-o săptămână devine fecal în maxim 24 de ore și pentru asta este nevoie de cât mai multe guri. Drept urmare, îți inviți familia la masă. Așa și eu cu ai mei, i-am luat drept Colebil, să-mi ușureze procesul de digestie. Dacă tot m-am pus să murdăresc farfuriile, l-am chemat și pe frate-meo ăl’ mic că na… el e burlac și să ‘mănâncă’ și stomacu’ lui o piftie caldă. Mă, și cum stăteam așa și mai turnam un pahar de vin, mai înfulecam unu’ de țuică, se pune al dracu’ ăla mic și butonează pe la televizor. Am simțit că mi se oprește respirația când m-am uitat printre ai mei și am văzut pe elsidiu ditamai miju’ expus în toată epilarea lui pe tot ecranu’. Ai mei au zis că m-am înecat cu ceva dracu’, că, la cum îmi erau de bulbucați ochii, altă variantă nu era. Nevastă-mea, care stătea alături de mine, observase înaintea mea chestiunea în cauză și imi tot dadea cu piciorul pe sub masa de-mi distrusese circulația periferică, nu alta. Eu, inert. Dobitocu’ cel mic, interesat! Am reușit subtil să le distrag atenția prin scoaterea ștecherului din priză, că nu știu ce mă făceam dacă vedea săraca mama ce are și ea între picioare la rezoluție hd.
Eee, pe vremea mea ne strângeam vreo șase-șapte flăcăi și ne uitam la video. Și, de cele mai multe ori, reușeam să ne satisfacem imaginația cu aceleași desene animate cu Albă ca Zăpada și Cei șapte pitici poștași, nu ca acu’. Acu’, indiferent de oră, poți să-ți clătești ochii cu fomei despuiate în doi timpi și trei mișcări. Tot ce-ti trebuie este un decodor de la Digi și curent în priză. Crezi tu că mai curtează vreun băiat fetele? Crezi tu că mai aruncă vreunul frunze pe pieptul lor ca să aibă motiv să le atingă pe țâțe așa erotic? La câtă sexuială e acum la televizor, nici nu cred că mai au nevoie de vorbe. Cred că doar își fac declarații gen: ”Dă pe Spice să vezi ce simt eu pentru tine!” O porcărie și tehnologia asta, o porcărie! Ne-a omorât tot romantismu’…
Ce vremuri trăim, domnule, ce vremuri!…