Rolul familiei în societate

Având în vedere gradul tot mai ridicat de expunere la informaţii despre sex, este importantă intervenţia unei persoane sau chiar a mai multor persoane, de preferat din familie :D,  care să clarifice anumite aspecte, întrebari, curiozităţi. Educaţia sexuală este cea care trebuie să-i înveţe pe tineri ce înseamnă intimitatea, dar să ofere şi o perspectivă generală asupra a ceea ce înseamnă sistemul reproducător şi metodele de contracepţie.  Pentru o mai bună înţelegere haideţi să urmărim împreună filmuleţul de mai jos:

Publicitate

Când te mănâncă în… maniere

Sau Codul bunelor maniere comentat. Și, ulterior, adnotat și corectat. Evident, de către autorul acestui studiu, adică Papagigli.

Stiți cum e cînd e să te scarpini? Stiți, cum dracu să nu știți! Jale mare, neică! Mîncărimea nu-i ca durerea. La o migrenă, o durere de măsea sau un pantof nou, mai reziști o oră-două, dar la mîncărimi nu ține. Cînd te mănîncă, trebuie să te scarpini, altfel, ajungi ca Mr. Bean.  Problema devine cu atît mai acută cu cît sunt mai multe persoane de față și care țin la etichetă. Ca bărbat, e relativ simplu cînd te mănîncă la ouă. Bagi mîna-n buzunarul pantalonilor și o arzi pe pitici, să nu se prindă asistența, deși e clar că mulți se prind, mai ales femeile, că doar ele sunt atrase de zona respectivă.  Însă, dacă ești femeie, și ești în rochie, ai cam sugizat-o, că n-ai cum s-o dai la întors decît dacă dai fuga după vreun colț de perete, să-ți pui poalele-n cap, sperînd că nu trece nimeni. Dar ce faci cînd te mănîncă-n nas? Atunci e groasă, indiferent că ești bărbat sau femeie. Și mai e una care-mi place la nebunie: cînd te mănîncă-n talpă sau în cur. Deși talpa nu-i considerată zonă intimă, e totuși greu de crezut că te vei descălța și-ți vei lua laba la scărpinat în mijlocul unui cocktail sau, și mai rău, în timpul unui toast.  De cur, ce să mai vorbim! E de coșmar. Cînd te mănîncă găoaza, mai bine te scuzi și fugi. Că, dacă te iei la scărpinat, riști să nu mai dea nimeni mîna cu tine, cam cum n-aș da-o eu cu Nadal. Durerea, în schimb, o poți trata simplu, comod și-n văzul tuturor. Ai luat hapul, l-ai dat pe gît, cu puțină apă, și te-ai scos. Nu numai că nimeni nu se va uita chiorîș la tine, dar te vor întreba, compătimitor, de sănătate. Cu scărpiniciul însă, e cu totul altceva, și pentru asta nu există antidot. Iar dacă există, pînă-și face efectul, esti deja fleașcă de suferinți. De ce oare, dacă te scarpini in văzul altora, ești neam prost, deși e absolut insuportabil? De ce antidotul mîncărimii e considerat inestetic, revoltător și cîteodată obscen, în funcție de zona scărpinată? De ce vei fi catalogat, pe viață, ca o persoană fără maniere elegante, altfel spus: o  specie de cioban?  Culmea e că și cei care te judecă suferă din când în când de mîncărimi, cărora le aplică același antidot.  Întrebarea e: cum de durerea e admisă de Codul bunelor maniere, în timp ce mîncărimea e dezavuată? […]