Revelion alcoolizat

Yoghinii spun că un gram de practică face mai mult decât o tonă de teorie. Așa că să lăsăm puțin considerentele teoretice la o parte și să trecem la partea experimentală. Șefă de lucrări: oneşteanca-timișoreancă Redsky. Un pic de atenție vă rugăm, că invitata noastră a muncit din greu, iar acum vă va împărtăși și vouă rezultatele extrem de interesante ale studiului ei practic, făcut pe un eșantion reprezentativ de subiecți, și anume, pe ea. Aveți cuvântul, doamnă!

Scris de redsky2010

Privind in urma la noaptea cuminte dintre ani, mi-am amintit de un alt Revelion la care am apucat cu greu ora 12. Sarbatorirea a inceput pasnic, cu mine agatata familiar de un pahar in care un deget de Jack facea valuri usurele si incerca sa ma faca sa uit de o ruda plecata dintre noi, mult mai iute decat ar fi trebuit. Perechea care pirueta in figuri in fata mea, in ritm de dans ostentativ, nu facea decat sa-mi accelereze starea de tristete si dorinta de imprietenire subita si repetata cu paharul, doar-doar va mai amorti ceva din durerea interioara. Ei si cum un necaz nu vine niciodata singur, am constatat in scurt timp ca setea mea nu se stinsese odata cu scurgerea ultimilor stropi din sticla. Perechea dansatoare mi-a oferit niste tuica, doar nu era sa trec pe chestii mai slabe, de la inceputul Revelionului! Decizie complet neinspirata, mai ales daca nu cunosti provenienta alcoolului si daca nu ai mancat nimic inainte!

Trecerea dintre ani m-a prins in stare de imponderabilitate, am iesit alaturi de vecini sa vedem artificiile. Eu incepusem sa vad cam dublu, parca intre mine si cei din jur era un perete gros care amortiza zgomotele, dar ciudat, imi  incetinea pasii si trebuia sa inaintez cu grija in tangajul care devenea violent. Am privit cu ochii altcuiva (pesemne asta e dedublarea!) rasetele, felicitarile, scanteile colorate si m-am intors in casa sa dau telefoanele de curtoazie. E aiurea sa ma intrebati daca afara era frig, ideea e ca venirea la cald (asta e!) nu mi-a cazut tocmai bine si in mijlocul primei convorbiri am simtit nevoia sa ma rastesc nitel la papucii din baie! Incredibil ce confortabil poate fi uneori capacul de la WC. Rece si linistitor… ai putea si dormi acolo, daca nu te-ar seca toti cu intrebariea “Esti bine?” Mda, am ajuns si in pat cu ligheanul in brate, partenerul meu din seara aceea complet compromisa. Pentru mine!, pentru ca toti s-au retras la vecini si de cate ori m-am trezit aveam companie doar bradul, care sclipea vesel din luminite. Habar n-avea de chinul meu in incercarea nereusita de a-mi domoli icnetele. Din cand in cand, mai vedeam pe cineva pe marginea patului, dar imi era greu sa disting cine e si nici nu ma pasiona in mod deosebit. Spre ora 5, cand toata lumea terminase cu Revelionul, am reusit sa fac si eu fata cu succes pozitiei verticale.

E suficient sa spun ca am bolit o saptamana si parca totul avea tendinta doar sa iasa din mine. Se spune ca nu poti invata eficient decat din propriile greseli…