Trudi

Pe Trudi am cunoscut-o acum câțiva ani, într-o primăvară.  Mai exact, a doua zi după ce doamna Silvia, asistenta mea de la cabinet, a ieșit la pensie, lăsând în urmă amintiri frumoase, mai ales în gândurile doctorilor vârstnici din spital care o cunoscuseră cu toții , în diverse sensuri, începând cu mulți ani în urmă. Printre acești doctori veterani se număra și fostul meu mentor, Dr. Kaplan, despre care v-am povestit acum ceva vreme. O regretam și eu pe doamna Silvia, datorită felului eficient, proactiv și foarte pedant în care își exercita sarcinile de asistentă personală a unui medic zăpăcit, leneș și foarte dezordonat cu actele, programările și alte activități specifice. Ați ghicit, eu sunt ăla.

Conducerea spitalului a hotărât ca locul vacant de asistentă a mea să fie ocupat de Trudi. ” Mă numesc Gertrude, dar mi se spune Trudi”, spuse ea întinzându-mi zâmbind mâna. După ce am făcut cunoștință i-am prezentat pe scurt îndatoririle de bază, restul urmând să le afle pe parcurs. Trudi a păstrat pe tot parcursul conversației noastre un zâmbet natural și optimist care, în mod normal ar fi trebuit să fie molipsitor. Dar nu era cazul cu mine. Tocmai terminasem în mod devastator o relație și nu eram receptiv la farmecele nici unei femei, deși, Trudi era destul de frumoasă. Nu era genul de bombă sau divă, chiar puteai trece cu ușurință cu privirea peste ea, în mulțime, însă dacă ai fi privit-o mai mult de trei secunde, ai fi remarcat trăsături frumoase, fine și un corp atrăgător. Avea sânii mici și fermi, pe care îi ghiceam prin halat, lucru la care mă pricepeam destul de bine. Mâinile ei erau fine, delicate, ochii verzi, conturați cu gust și buze relativ subțiri care păreau sfioase la prima vedere. Nu era foarte înaltă însă avea un corp armonios ale cărui forme nu erau scoase în evidență prea tare de posesoarea lui. Pe scurt, noua mea asistentă nu era genul de femeie care să dorească să se evidențieze prin frumusețea ei, lăsând eventualii admiratorii să-i descopere calitățile în timp.

Trudi se acomodase destul de repede în noul post. Aproape nici nu simțeam lipsa predecesoarei ei, datorită modului în care tânăra ei înlocuitoare își îndeplinea sarcinile. De cele mai multe ori, o depășea pe doamna Silvia în privința felului în care organiza treburile la cabinet, asta datorită și spiritului tânăr și creativ pe care Trudi îl poseda din plin.

Dar pe mine toate acestea nu păreau să mă intereseze la vremea aceea. Cum vă spuneam, tocmai terminasem o relație amoroasă care-mi lăsase răni adânci în suflet, fapt pentru care petreceam destul de mult timp prin barurile și bordelurile din cartier, unde eram considerat un fel de V.I.P. Nu știu cum reușeam să duc o asemenea viață și să-mi pot îndeplini sarcinile spitalicești, deoarece exageram destul de mult cu asemenea distracții.

Deseori veneam mahmur la cabinet, datorită exceselor bahice și sexuale din seara precedentă și găseam pe birou cafeaua tare pregătită de Trudi și lista cu programările din ziua respectivă. De cele mai multe ori, asistenta mea prelua sarcinile mele mai mărunte, chiar și consultații mai uzuale care puteau fi prestate și de studenți. În felul acesta, în mod tacit, Trudi îmi acoperea deficiențele cauzate de mahmureală, pentru a nu mă da de gol și a mă pune într-o lumină proastă în fața conducerii.

Lucrurile au continuat așa luni de zile. Mă afundam într-o lume a mea, plină de fantasme, căutând să-mi alin suferința sufletească prin alcool și compania prostituatelor, fiind convins la vremea aceea că prestatoarele de amor tarifar sunt cele mai sincere iubite pe care puteam să le găsesc. La muncă devenisem destul de neglijent, încărcând-o pe Trudi cu din ce în ce mai multe sarcini, pe care le îndeplinea cu succes în timp ce eu mă trezeam din mahmureală.

Pe neștiute, venise ajunul Crăciunului. Conducerea spitalului ne consultase privitor la bonusurile angajaților iar eu o propusesem pe Trudi pentru o primă, deloc neglijabilă, pe care am ținut să i-o înmânez personal, drept recunoștință pentru ceea ce făcea pentru mine. Primisem plicul pentru Trudi de la casierie și l-am pus în sertarul biroului, urmând să-l dau în seara aceea asistentei mele. Trudi era plecată cu diverse comisioane urmând să se întoarcă mai târziu, pentru a-mi raporta ce făcuse și pentru a-mi da la semnat diverse acte interne. Am profitat de ocazia lipsei ei, am închis cabinetul și m-am dus la barul de peste drum, a doua mea casă, acolo unde prietenii mei de pahar începuseră deja petrecerea. N-am observat când se întunecase, așa că, gândindu-mă că deja ziua de lucru la cabinet se încheiase, am pornit-o pe două cărări spre casă.

Am urcat scările blocului și, în dreptul ușii apartamentului meu, mi-am dat seama că nu am chei. Dezarmat, am alunecat ușor și, sprijinit de peretele de lângă ușă, am adormit. Nu știu cât am zăcut acolo. A trebuit ca o mână micuță dar fermă să mă zgâlțâie bine pentru a mă trezi și a mă face să realizez unde mă aflu. Era credincioasa mea Trudi care, îmi găsise cheile casei uitate pe birou, la cabinet și mi le adusese. ” V-am căutat peste tot domnu doctor, bine că am dat de dumneavoastră că eram la un pas de a anunța Poliția” spuse ea și, icnind ușor mă apucă de subsuori, târându-mă până în dormitor și aruncându-mă în patul cel mare și gol. ”Sunt obișnuit cu asta, spuse ea, am avut un tată bețiv și am practicat sportul ăsta de la o vârstă fragedă”. Își trase răsuflarea câteva clipe apoi începu să mă descalțe. ”Dimineața ați fi avut răni la picioare… Vă descalț, vă dezbrac apoi mă duc la bucătărie să vă prepar ceva… unde aveți dulăpiorul de medicamente?” întrebă ea, voios și voluntar. I-am arătat baia cu un gest inert, iar ea a început să-mi descheie haina, apoi cămașa, fără să ca eu să opun nici cea mai mică rezistență. La un moment dat își apropie chipul de al meu, ne-am privit câteva secunde, apoi am sărutat-o cu patimă.

Nu știu cum ne-am rostogolit în pat, am ajuns deasupra ei și am început să-i desfac nasturii bluzei.  Trudi încerca să se opună, mai mult de formă, asaltului meu pătimaș, începând să gâfâie ușor în timp ce picioarele ei se descălțau reciproc în semn de capitulare totală.

Câteva minute mai târziu priveam amândoi tavanul, apoi, într-o tăcere absolută, Trudi se îmbrăcă încet, apoi se întoarse către mine, mă sărută și se îndreptă spre ușă șoptindu-mi un ”Pe mâine” plin de speranță.

Nu mai știu cât am zăcut în pat în seara aceea. Dimineața m-am trezit, destul de bine dispus și am plecat la cabinet. Trudi era deja acolo și mă întâmpină cu un ”bună dimineața!” plin de vioiciune, urmat de un zâmbet plin de subînțeles. M-am făcut că nu observ asta și am intrat glonț în cabinet, m-am așezat la birou și am reflectat câteva clipe. Am chemat-o apoi pe Trudi în birou și ea a sosit aproape imediat. ”Cafeaua este gata, mai ai nevoie de ceva?” mă întrebă ea familiar. Am privit-o rece, nelăsându-i nici o șansă să creadă că cea ce se petrecuse cu o seară înainte putea însemna ceva. ”Uite, Trudi, doresc să-ți mulțumesc pentru serviciile prestate până acum și te rog să primești acest bonus din partea mea și a conducerii spitalului”, am zis eu înmânându-i plicul scos din sertar.

Trudi m-a privit oarecum surprinsă de atitudinea mea glacial-oficială. Luă plicul și se uită la teancul gros de bancnote din el, apoi spuse un ”mulțumesc” strâns din buze și se duse la locul ei, în antecamera cabinetului, continuându-și munca, cu privirea întunecată și dezamăgită în același timp.

Nu ne-am vorbit toată ziua, de fapt în afară de conversațiile legate de muncă nu lăsam loc unei inițiative de a discuta sau explica ceea ce se întâmplase în apartamentul meu. Seara de Anul Nou am petrecut-o la spital, alături de colegi așa cum făceam aproape în fiecare an de Sărbătorile importante.  Mă abținusem cu greu de la băutură pentru a nu veni deja cherchelit la petrecerea de Revelion așa că, începusem să degust și să ciocnesc pahare cu colegii. Pe Trudi nu o vedeam nicăieri, deși parcă prezența ei la petrecere fusese confirmată de câteva asistente care o văzuseră.

Am găsit-o pe Trudi într-un târziu, plângând undeva între etaje, pe scara de serviciu. Am întrebat-o ce s-a întâmplat, dar ea aplecat de lângă mine și a fugit la etajul unde îmi cabinetul intrând în biroul meu. M-am dus după ea, vroiam să lămuresc o dată pentru totdeauna lucrurile și să tai orice speranță legată de o eventuală relație între noi. Trudi plângând, se întoarse către mine spunând: ” Am găsit un post mai bun la alt spital… Voi începe chiar de pe 3 ianuarie… V-am spus ca să știți!” apoi izbucni din nou în plâns. Am privit-o ușor descumpănit, simțind o ușurare sufletească neașteptată.” Ah, felicitări, i-am zis, mă bucur că ai găsit un loc unde ești apreciată la adevărata ta valoare și…”

”Dacă am nevoie de recomandare îmi veți scrie una?” mă întrerupse ea. M-am așezat la birou și am luat o coală albă de hârtie pe care i-am înmânat-o zicând:” Ai excelat în toate sarcinile, poți să scrii ce dorești și eu semnez”. Trudi luă foaia, apoi se îndreptă spre ușă plângând în hohote. Se întoarse țipând.” Sunteți cel mai rău om pe care-l cunosc!” și ieși în fugă.

Am rămas minute bune pe scaun, meditând oarecum șocat la reacția lui Trudi. Am fost întrerupt de asistenta șefă care și-a băgat capul la mine în birou întrebându-mă: ”Vrei să revină peste câteva zile?”

M-am ridicat de pe scaun și m-am îndreptat spre ieșire. Vroiam să mă re-alătur petrecerii. ” Dacă dorește ea, poate reveni”. am răspuns.

”Dar tu, tu dorești ca ea să revină?” întrebă din nou asistenta-șefă. ”Nu”, am răspuns sec, în timp ce încuiam ușa biroului.

În seara aceea am servit doar cocktailuri nealcoolice. De fapt, socotind băuturile servite mai devreme, a fost ultima seară în care am consumat alcool în cantități mari.

M-am gândit mult la ce mi-a spus Trudi în noaptea aceea. Și sper că am devenit, între timp, un om mai bun.

Anunțuri

Posted on August 25, 2011, in Opus Gregorius Cassius. Bookmark the permalink. 24 comentarii.

  1. …Deci a platit ea. In locul tau.

  2. Eternul miel de sacrificiu pentru păcatele altora.

  3. mă, nu cumva plîngea din altă cauză decît crezi tu? adică, de, cîteva minute??? 😦

  4. Măi, Florina. Ți-am mai zis că nu-i frumos să lovești omu la operație.

  5. ok, ok, sorry. mă străduiesc să nu mai fac.

    deci, gregoar durul, te-am prins! şi ţie îţi e frică de sentimente! ha!

  6. poate-s rea dar eu cred ca trudi e mai fraiera, asa. Pai ce-astepti dupa ce ti-o tragi cu un tip beat? stabilitate? :)))))))))))))))

  7. poate ii aparuse eczema.

  8. isa, măcar să se ţină pe picioare. 🙂 )))))))))))))))))))))

    (inocentă, să nu-l jignim nici pe domn’ doctor 😉 )

  9. Eu tot nu inteleg care e vina Domnului Doctor! Trudi, in schimb, se incadreaza perfect in tiparul femeii care poate schimba un barbat, care crede ca ea poate fi „ACEEA” sa-i aline suferinta dupa un divort, sa-l faca sa se lase de bautura, sa-l convinga sa renunte la prostituate.
    Daca alegea un student la Poli, care a abandonat-o dupa ce i-a vandut luna si soarele de pe cer, intelegeam. Dar sa fii dezamagita de un barbat alcoolic, de la care deja stii la ce sa te astepti, pentru ca…ce sa vezi, si ta-su era alcoolic… Pe bune Trudi, get a life!

  10. şi nici alifie cred că nu mai avea

  11. Studenții la Poli s-au priceput mereu la vânzări d-astea. Nasol că nu aprofundează ei mai mult tehnicile ”after sales”.

  12. e mai greu cu astro astea, după Ursa Mare o vede şi pe-aia mică.

  13. Vezi, de aia îmi plimb io gagicile ziua.

  14. aha, cînd le orbeşte soarele. 👿

  15. Dom’ doctor, înţeleg că eşti dermatolog, specialitate care e un sac fără fund şi cu foarte puţine satisfacţii, excluzând tratarea cu succes a scabiei, totuşi ceva mi-a rămas din vizionarea câtorva serii cu tizul dumitale: people lie. Bonusuri grase la spital?! De stat?! În România?! C’mon…
    Cât priveşte hobby-urile mătăluţă… Pe cel cu halcolu îl mai înţeleg, eu activând într-o ligă superioară, dar pe cel cu propagandistele de herpes şi blenoragie… trist… foarte trist…

    Oricum, sper că te pricepi cel puţin la fel de bine la medicină precum la scris! Felicitări pentru blog!

  16. Ea şi-a cerut transferul intuind că te vei lăsa de băutură. Era programată pentru rolul de salvator.

  17. e dermatolog de inimi, dacă vrea şi are alifie, te poate unge pe suflet.

  18. Penal blog, dom’ doctor; nu stiu cine sunteti, am ajuns din intamplare aici si am citit eczema si asta de fata; nu stiti sa scrieti dom doctor, mini proza dvs are un damf pronuntat de lecturing si este stangace; zic de stil ca sa nu zic de bazaconiile pe care le-ati scris, adica povestiri erotice cu filosofii de liceu; chestii adolescentine, dom doctor, va dati mare.

  19. Nu stiu daca-i doar o greseala a falangelor, dar e mortala si da sens comportamentului tau sinusoidat 😆 ”Sunt obișnuit cu asta, spuse ea” Nu ma mai mir ca l-ai violat, beat fiind si nici ca ai dorit sa uiti cit mai repede sodomizarea acelui asistent 😆

  20. cum zic…in opinia mea, trudi e o bagaboanta.

  21. domn doctor, am uitat ca prestati si aici, ce supriza sa va regasesc in toate facultatile scriitoricesti! bine ca stiu, dau un ochi sa vaz ce s-a mai comis pe aici 😉

  22. red, da, da! nicio minune nu durează mai mult de 3 zile! a fost doar un puseu.
    de pe 25 august n-o mai scris nimic :mrgreen:

  23. Doamna Trudi trudeste din greu, cre ca.. :))

  1. Pingback: Mâini « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: