Cum moare

Scris de Melancolique

Pasiunea. Chiar așa: cum moare pasiunea? De fapt, ce dracu mai este și pasiunea asta? Răspunsuri sunt atât de multe încât nici măcar nu pot să găsesc o definiție care să-mi aparțină așa că mă mulțumesc să copy/paste-uiesc puțin din prietenu DEX. Ia să vedem ce zice el… PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. S. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.
Sursa: DEX ’98

Din toate explicațiile de mai sus o să mă opresc la una singură și cred că te-ai prins deja că este vorba de cea de la nr.3 😀 Cei care citesc această postare și în plus se află și într-o relație sunt rugați să contrazică tot ce va fi scris sub rândul ăsta, dacă pot, ceilalți luați un pix și-o foaie și pregătiți-vă să notați, vă poate fi de folos pe viitor.

Bun, să-ncepem! Relațiile între oameni încep să se contureze undeva în perioada adolescenței, vorbim despre relații care implică atracție fizică, nu despre prietenii sau simpatii. Cam atunci începi să realizezi că e bine să împarți cu cineva bucurii, necazuri, secrete sau lucruri intime, cu alte cuvinte, cauți o persoană prin intermediul căreia să-ți ușurezi sufletul, aceasta știind despre tine mai mult decât orice altă persoană, un psiholog cu care te futizezi. Grozav, dar asta este perioada cea mai frumoasă din viața unui cuplu…Este foarte mic numărul celor care se căsătoresc din interes și apoi divorțează, majoritatea celor care ajung la tribunal din acest motiv fiind cu siguranța la un moment dat un astfel de cuplu despre care ți-am zis mai sus. O pereche de oamenii care rezonează și care simt viața cu aceeași inimă. Și totuși ajung să se despartă. De ce? Te-ai întrebat vreodată? Cum la început, doi oamenii care acum divorțează, păreau o singură persoană, iar acum parcă nu s-au cunoscut niciodată? E simplu: moare pasiunea care înainte ținea lipite două suflete și care dădea fluturi în stomac.  ”Dar cum se ajunge să moară pasiunea?”-ai putea să întrebi tu acum. Urmează 3 motive inevitabile pentru care gravitația orizontală-pasiunea-ajunge să se rodeze atât de mult încât se transformă în antipatie.

1.Prima beție – este valabilă în majoritatea cazurilor la bărbați. Am un prieten care spunea așa: ”Să nu te însori până nu te-mbeți muci cel puțin o dată și până nu vezi ce face prietena ta în cazul ăsta”. Foarte adevărat aș spune eu căci, atunci când bea, omul își arată adevărata față. Unii sunt veseli, alții devin violenți, dar, cu siguranță, toți trebuie să ajungă acasă. Și ce poate fi mai umilitor pentru o tânără domnișoară decât să fie văzută carând un bețivan pe stradă? E adevărat, cu asta vezi dacă ai pe cine să te bazezi și cu cine te înhami la drum, de ambele părți, darrrr…bulește pasiunea. Nu cunosc vreo femeie careia să i se întărească sfârcurile când vede vreun alcoolist. Ați zice că e vina bărbaților în exemplul ăsta, nu? Nu întotdeauna…căci și femeile se îmbată. Și noi bărbații chiar nu avem o problemă să cărăm femei băute în cârcă. Ne antrenăm din copilărie cu alți prieteni, nu asta e problema noastră. Femeile bete au un mare defect, de la urechea internă cred. Vomită. E, pentru bărbați, asta e clar moartea pasiunii.

2. Baia – ai trecut peste prima bețivăneală și nu ai fugit, ăsta e al doilea hop. V-ați mutat împreună, puteți să mergeți în plua goală prin casă, futere fără să îi bagi mâna-n gură să nu te audă bunică-ta din camera cealaltă, ba mai mult, acum ai liber cât vrei tu s-o tragi de țâțe când trece pe lângă tine spre bucătărie sau când își schimbă maioul. Ce mai vrei, e paradisul pe pământ? Asta ți-ai dorit mereu, însă nimeni nu te-a pregătit de acasă pentru prima căcare a nevestei. Vedeți voi fetelor, noi, bărbații, nu puteam să ne imaginăm că voi, femeile, faceți și caca. Pentru noi, voi intrați în baie numai să vă aranjați și să vă spălați, hai…cel mult să faceți pișu. Dar nu caca!  Și totuși sunteți oameni și voi și la un moment dat, după 3-4 zile de concubinaj, vă hotărâți să mergeți să scoateți nămolul de pe șanț. Asta e singura armă cu care o amantă poate învinge o nevastă. Noi suntem simpli, nu înșelăm că nu suntem înțeleși sau că n-avem parte de sex oral, nu. Înșelăm pentru că amantele nu fac caca. Paiunea și căcarea pur și simplu nu au loc în aceeași propoziție, darămite în aceeași cameră. Și totuși unii trec și peste asta, eu unul am reușit :-D, și ajung la ultimul hop.

3.Timpul – este ultima barieră în calea pasiunii. Oricum cu cât înaintăm în vârstă descoperim la partenerul de viață multe lucruri care ne plac sau poate și mai multe care nu ne plac deloc, dar cumva reușim să trecem peste cele neplăcute și ajungem să avem pe la 60-70 ani o relație care seamănă mai mult cu o prietenie. Și sunt sigur că așa este cel mai bine, e puțin mai ciudat să-ți imaginezi doi septuagenari iubindu-se la pielea goală. Dar până să ajungi la 70 de ani într-o căsnicie, trebuie să treci de o vârstă critică ce diferă de la om la om, dar care oscilează undeva între 40-45 de ani. La bărbați, asta e perioada când mergi la baie și vezi doar un jet galben de sub burta crescută atent cu bere, iar la femei, cei trei colăcei de sub țâțe le obligă să umple cada cu apă doar de două degete conform Principiului lui Arhimede în ceea ce privește fluidele. La asta se mai adaugă și gravitația care face pielea să se lase, mai pui și ridurile și chelia, vergeturile și gata. S-a dus dracu pasiunea. Și știi ceva? Exact așa trebuie să fie. Nu fugi să cauți ceva mai tânăr, nu vei întineri. Caută să faci loc prieteniei și lasă pasiunea să plece. Ai avut destule șanse să fii pasional, dar nu ai putut pentru că el era beat ca un porc sau pentru că ea a vomitat pe pantofii tăi.

Așadar, pasiunea este, se pare, doar o prietenie în devenire, pentru cei mai fericiți, iar pentru cei mai puțini fericiți, o ” tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu.”

Publicitate

Primii paşi

Scris de: Georgiana

Acum zece ani mi-am cunoscut soţul. N-a fost dragoste la prima vedere (nici nu cred în existenţa ei), ci totul a decurs lin, dar sigur. Primele trei luni ale relaţiei noastre au fost mai degrabă de cunoaştere reciprocă. Ne plimbam de nebuni ore-n şir, ascultam muzică, sporovăiam, cu alte cuvinte – ne cam îndrăgosteam. Ne-am îndrăgostit destul de bine, pentru că, la finele acestor trei luni, am decis c-ar fi momentul să ne mutăm împreună; unde mai pui că eram şi destul de copţi (Oare? Eu aveam 25 de ani şi el 30).  Zis şi făcut!

Trec peste peripeţiile căutării unei locuințe (care trebuia să fie una ieftină). După vreo săptămână, ne-am mutat undeva pe lângă centrul Iaşului, la o casă. Dar nu în casă. Era un fel de dependinţă improvizată de proprietar, destul de insalubră, în sensul că unul din pereţii exteriori nu se usca niciodată, astfel că respiram un aer destul de umed, iar hainele aveau în permanenţă un iz de mucegai. Avea în dotare un pat, o masă şi un dulap, toate vechi şi cârpăcite. Pe atunci privirea mea nu vedea decât roz şi chiar nu avea absolut nicio importanţă că pereţii erau veşnic umezi, că ne spălam la lighean, că florile din curtea casei erau înlocuite de tot felul de fierătănii şi ciuveie! Eram mai mult decât modeşti, salariile ne erau mici tare şi nici acum nu-mi dau seama cum şi ce făceam de totuşi ne ajungeau banii de la o leafă la alta. E drept că nici pretenţiile noastre nu erau din cele mai ridicate şi ţin minte că fumam ţigări Zet, iar cafeaua ne-o cumpăram de la un chioşc cu vracuri (fireşte cea mai ieftină dintre cafele).

Prima investiţie am făcut-o după o lună de mâncat rece; ne-am cumpărat un aragaz cu două ochiuri, moment în care mi-am început cariera de “artistă în ale gastronomiei”, drept pentru care soţul meu s-a convins (dacă mai era cazul) că voi putea face faţă cu succes şi carierei de “soţie mirobolantă”. Problematica bucătărelii fiind rezolvată, atenţia noastră s-a îndreptat către un alt aspect musai de luat în seamă: spălatul rufelor. La vremea aia spălam rufele la propriu în familie, manual. După o vreme, soacră-mea profund înduioşată, ne-a dăruit o maşină de spălat, ce-i drept fără storcător, dar de care noi ne-am bucurat precum se bucură copiii când primesc o jucărică nouă. Pe post de televizor stătea un calculator Pentium,  la care am conectat un tv tunner (primul model, cred), iar monitorul era unul de 13 inch, cel mai mic cu putinţă.

Ce să vă mai zic, eram sărăcuţi tare, hainele în marea lor majoritate erau procurate de la second hand, iar încălţările…oh! da!… Era iarnă, deci zăpadă, apăraie, şi ghetele noastre, destul de purtate, trăgeau apă până ne-a venit strălucita idee cu pungile! Era un adevărat ritual dimineaţa dinaintea plecării la serviciu: întâi incălţam pungile şi mai apoi ghetele…

După nouă luni, ne-am căsătorit şi ne-am mutat la socri (cu insistenţe), unde-am stat aproximativ un an. Am decis c-ar trebui să ne recăpătăm intimitatea, aşadar am apelat iar la varianta chirie. De data asta ne-am mutat undeva la bloc, unde-am locuit până acum trei ani când ne-am luat căsuţa noastră.

În concluzie, a fost o perioadă frumoasă, de care-mi amintesc cu plăcere şi poate de asta acum apreciez şi mă bucur de tot ce mi-a dat Dumnezeu! La voi cum a fost startul?

Nimic interesant despre ziua îndrăgostiţilor

Scris de Doctor Gregorie Casă

Bine v-am regăsit. Probabil nu mi-ați dus dorul, dar să știți că am fost foarte ocupat în ultima perioadă cu diverse teste pe la cabinet. Păi, de exemplu, am testat câte capse pot fi capsate în linie dreaptă pe o foaie de hârtie A4. Treaba asta mi-a luat câteva zile, dar a meritat. Liniile și coloanele de capse, înfipte cuminți și ordonate pe coală, au transformat dreptunghiul de hârtie într-o veritabilă platoșă, drept pentru care am înaintat rezultatele testului la  Înaltul Comandament Militar Zonal pentru a continua cercetările sub egida Armatei.  Încurajat astfel de rezultatele obținute, am încercat apoi să determin cu exactitate numărul maxim de găuri care se pot da cu perforatorul pe o coală A4, fără a deteriora integritatea planară a bietei hârtii. Alte câteva zile pierdute, dar rezultatele au fost remarcabile, să știți. Probabil că sunteți curioși să vedeți ce rezultate am obținut la ambele teste, dar atâta timp cât încă mai am în lucru tezele și recenziile legate de ele, nu vă pot divulga nici cel mai mic amănunt. Să trecem însă la cestiune, pentru că timpul zboară și după cum vedeți este destul de prețios pentru mine, provocările apărând în fiecare clipă: am aflat adineauri, spre exemplu, că un nou record la Solitaire a fost stabilit ieri de cineva de la secția RMN a spitalului, deci am acum un nou pisc ce așteaptă să fie cucerit. În fine.

Eh, dar astăzi fiind Valentine Day, Ziua Îndrăgostiților, voi delecta exclusiv pe bărbații cititori cu diverse știri despre fotbal, bere, gadgeturi, mașini, pescuit, biliard, wrestling  și alte îndeletniciri preponderent masculine. Așa că, doamnele și domnișoarele pot renunța la această lectură, plictisitoare de altfel pentru domniile lor.

Bun, acum vă rog și pe voi, cititorii masculini, să fiți siguri că nici o doamnă sau domnișoară din anturajul dumneavoastră nu va citi ceea ce urmează. Gata? Totul este în siguranță? Bun, atunci să mergem mai departe. Sper că diversiunea mea cu subiectele masculine a funcționat.

Ei, bine, să vă dezvălui adevăratul subiect al prelegerii mele de astăzi: la solicitarea prestigioasei publicații ”Lovers Nuts& Bolts Magazine” am scris un studiu destul de detaliat privind Ziua Îndrăgostiților, implicațiile ei sociale și tulburările comportamentale create de aceasta. Am efectuat o mulțime de cercetări legate de acest subiect, unele cu rezultate absolut uluitoare, după cum veți vedea.

Dragii mei, se pare că suntem victimele unei conspirații vechi, milenare, care are menirea să ne facă pe noi, bărbații, să devenim, din punct de vedere afectiv,  robii femeilor. Nu este suficient că trebuie să le demonstrăm zilnic cât de mult le iubim și le apreciem. Nuuu, deloc. E nevoie ȘI de zile speciale pentru asta, iar Ziua Îndrăgostiților a fost creată special pentru a ne împila și mai mult pe noi bărbații, pentru a simți și mai bine cât de tare apasă papucul soției/iubitei pe grumazul nostru.

Credeți că luna februarie a fost aleasă la întâmplare pentru a sărbători acest eveniment? Deloc, dragii mei.  Au trecut două luni și ceva de la sărbătorile de iarnă, deci suficient timp ca și cel mai important sau extravagant cadou adus de Moș Crăciun să-și fi pierdut din importanță sau strălucire. Este timpul pentru ceva nou, care să stârnească interesul iubitelor noastre, să le demonstrăm din nou cât de mult le iubim. Iar acest lucru ne-a fost pus deja în vedere cu cel puțin două săptămâni mai devreme, nu-i așa? ” Ce surpriză îmi pregătești de Ziua Îndrăgostiților?” a fost întrebarea adresată nouă la începutul lunii februarie, pe când ni se servea micul dejun sau admiram prelung vreun nou model de mașină sau avancronica unui meci de fotbal. Calendarul lor funcționează cu precizie și, nu numai atât, dragele noastre știu cu EXACTITATE ce cadou le-ați oferit de-a lungul relației, încă de la bun început. Așa că, ferească Cel De Sus să vă repetați cumva cu cadourile, că va fi vai de voi: reproșurile vor veni în cele mai neașteptate și delicate momente. Din păcate timpul și spațiul nu îmi permit să dezbat mai pe larg acest subiect, dar voi reveni cu siguranță în jurul zilei de 8 Martie, o altă zi semnificativă pentru noi, bărbații înrobiți.

Pot însă să vin cu ceva sfaturi, atât pentru Ziua Îndrăgostiților cât și pentru zilele de 1 și 8 Martie care se apropie inevitabil. Încercați pe cât posibil să vă amintiți ce cadouri ați făcut iubitelor voastre în trecut. Pentru asta, în clipele de singurătate, faceți un raid rapid în șifonierul consoartei pentru a trece rapid în revistă, rochițele, poșetele, pantofii sau accesoriile așezate ordonat pe acolo, pentru a vă reîmprospăta memoria. Cu una-două zile mai devreme de fatidicul eveniment, luați o figură preocupată și căutați să răsfoiți, cu un aer absent,  diverse cataloage cu articole feminine. Știu, e greu, dar trece mai ușor dacă atunci când mimați acest act al căutării cadourilor pentru jumătatea voastră, vă gândiți la ceva plăcut: o bere rece, dumneavoastră la volanul unui Ferrari, sau altceva asemănător. Credeți-mă, zâmbetul și lumina de pe chipul dumneavoastră au un efect garantat. Nu în ultimul rând, aranjați cu un prieten sau coleg să vă sune în dimineața zilei îndrăgostiților și să vă ”invite” la o bere sau la ”vizionarea” unui meci de fotbal cu prietenii. Voi îl veți ”refuza” politicos pe amicul dumneavoastră, explicându-i că doriți ca în seara aceasta specială să fiți cu aleasa inimii voastre. Efectul creat este fantastic și, chiar dacă ceea ce îi veți oferi consoartei are o valoare mai mult simbolică, sacrificiul dumneavoastră va fi apreciat la valoarea sa maximă.

Cam asta a fost tot pentru astăzi. Că doresc să treceți cu bine peste Ziua Îndrăgostiților și să ne auzim cu bine zilele următoare pentru a ne pregăti sufletește și pentru celelalte pietre de hotar: 1 și 8 Martie. Succes!