Pe cruce

Ieri m-a durut capul toată ziua. Am stat sâmbătă seara până târziu și am jucat poker cu niște amici și cu un preot catolic care ne-a golit de bani pe toți.

Părintele Flaherty, căci despre el este vorba, e un tip dat naibii. Știu, nu e cea mai bună caracterizare pe care o pot face unui popă, însă credeți-mă, e singurul tip pe care l-am văzut curățind de bani cu nonașalanță pe toții partenerii săi de poker, etalând succesiv toate combinațiile câștigătoare, de la trei perechi la careuri de ași, cu o siguranță de sine demnă de concursurile internaționale de la Las Vegas.

Îl urmăresc pe preot la masa de poker de luni de zile, pierzând regulat în confruntările directe cu el, dar cu prețul studiului și al satisfacerii unei curiozități care mă macină din prima seară în care l-am cunoscut: trișează sau nu? Și dacă da, cum reușește să ne păcălească pe toți? Nu poartă mâneci lungi, nu duce mâna sub masă sau la ureche, nu se scarpină la nas și nici nu pare suspect că ar deține vreun mijloc de a vedea cărțile celorlalți. În fiecare sâmbătă seara, în micul său apartament, preotul Flaherty reușește să ne golească pe toți de micile economii făcute în timpul săptămânii pentru jocul de poker și de fiecare dată, invitații pleacă siderați și cu dorință de revanșă pentru jocul viitor.

Cum vă spuneam, sâmbăta trecută părintele Flaherty nu a făcut excepție de la regulă și ne-a curățat rând pe rând de micile noastre economii săptămânale. Jocul s-a terminat totuși târziu deoarece Sfinția Sa este o gazdă excelentă, ne servește cu băuturi fine și delicatese precum și cu o grămadă inepuizabilă de bancuri mai mult sau mai puțin fără perdea. Invitații au plecat unul câte unul însă eu, ros de curiozitatea de a afla succesul la poker al distinsului meu amfitrion, am rămas ultimul și sub pretextul de a-l ajuta pe părinte să golească scrumierele și să spele paharele și vesela, m-am gândit să-l iscodesc despre metodele sale de câștig.

”Părinte, ai avut succes și în seara aceasta”, încep eu discuția, ”probabil te-ai rugat fierbinte azi la Cel de Sus să-ți dea cărțile potrivite la fiecare mână…” . Părintele Flaherty râse zgomotos: ”Ei, doctore, crezi dumneata că Dumnezeu mă ajută la cărți? Nici pe departe, dragul meu. De fapt, să știi că Cel de Sus nu se implică în lucruri gen jocuri de noroc, loterii și chestii din astea.”

Își aprinse o țigară de foi și continuă: ” Dacă te rogi la Dumnezeu să-ți dea noroc la cărți sau la loto nu rezolvi nimic. Atotputernicul se debarasează de chestiile astea și le deleagă pe cele două ajutoare ale Sale, Norocul și Destinul, să rezolve aceste probleme pe care El le consideră murdare. Dumnezeu are alte planuri cu noi, Fiule… Trebuie doar să știi să te rogi și mai ales, ca rugăciunea ta să se refere la ceva ce știi că poți duce… E important să știi care-ți sunt limitele și condiția atunci când ceri ceva Celui de Sus”.

Părintele Flaherty se așeză pe fotoliul său preferat, pufăi din țigara de foi și zise:

”Să-ți spun o pildă: Era odată un tânăr pe nume Dominic ce locuia într-un oraș mare și frumos. În centrul acestui oraș se înălța un monument dedicat Mântuitorului: o cruce impunătoare, făcută din lemn,  pe care se afla Iisus răstignit. Mulțimea care trecea prin centru se oprea întotdeauna pentru câteva clipe, rostind o rugăciune și închinându-se. Unii se rugau petru sănătate, alții pentru viață mai bună iar alții pentru iertarea greșelilor ce le-au făcut cândva.

Dominic, în drumurile sale zilnice prin centrul orașului, se oprea și el lângă crucea impunătoare și o admira tăcut, departe de mulțimea care se ruga. El avea o dorință fierbinte în sufletul său dar îi era rușine să i-o mărturisească Domnului. Până când, într-o zi, fiind singur lângă crucea impunătoare de lemn, îndrăzni și se rugă astfel: ”Doamne, te rog fierbinte, ajută-mă să fiu în locul Tău acolo pe cruce, măcar pentru o zi…” Dominic s-a rugat astfel mai multe zile și săptămâni la rând, până când într-o bună zi, Mântuitorul i-a vorbit de pe cruce astfel: ” Dominic, ți-am ascultat ruga fierbinte și M-am hotărât să ți-o îndeplinesc… Vei sta astăzi în locul meu aici, sus pe cruce, cu o singură condiție: să nu scoți o vorbă! Nici măcar una! Accepți?” Dominic, copleșit de emoție și de importanța momentului, acceptă condiția Mântuitorului și, în clipa următoare se trezi sus pe cruce, de unde putea privi mulțimea care venea și se ruga în fața crucii de lemn, fără să sesizeze schimbarea ce avusese loc.

Spre amiază, când piața era pustie,  un bogătaș trecu cu pași repezi prin fața crucii, făcu repede un semn de închinăciune și, din cauza grabei, scăpă din buzunar o pungă plină cu bani de aur. După câteva clipe, un om sărman trecu și el prin fața crucii, se închină, observă punga de aur și o luă fără să-l observe nimeni, în afară de Dominic, cel care se afla pe cruce în locul Mântuitorului. După alte câteva clipe, se apropie un tânăr marinar care se așeză în genunchi pentru a se ruga. Dar bogătașul, care sesizase pierdera pungii valoroase se întoarse la locul crucii însoțit de două gărzi de-ale sale pentru a-și recupera banii pierduți. Văzându-l acolo pe tânărul marinar ce se ruga, îl bănui pe acesta de furtul pungii cu bani și porunci gărzilor să-l bată pentru a-l face să o restituie.

Dominic vedea toate acestea de sus de pe cruce. Tânărul  marinar era bătut sălbatic, fără vină, de cele două bestii. Până la urmă, Dominic nu a mai putut suporta nedreptatea și a strigat: ”Opriți bătaia! Nu el este cel care a luat punga cu bani!” În clipa următoare se auzi glasul Mântuitorului: ”Dominic, Dominic, ce-ai făcut? Ai încălcat legământul nostru…” și deodată El își făcu apariția și își reluă locul pe cruce în locul tânărului. ”Doamne, iartă-mă! Nu am mai putut suporta nedreptatea și atrocitatea… nu am mai putut…” încercă să se justifice Dominic. Mântuitorul îl dojeni cu blândețe: ” Vezi, Dominic, eu observ lucrurile acestea zi de zi… Dar să știi că totul era planificat și nimic din ceea ce ai văzut nu era întâmplător: bogătașul se ducea grăbit la un loc de desfrâu, de aceea l-am determinat să-și piardă punga cu bani. Sărmanul care a găsit-o, avea nevoie de banii aceia pentru a-și scăpa soția de la o boală grea iar tânărul marinar bătut măr de gărzile bogătașului, tocmai a scăpat de la moarte: corabia cu care urma să plece, se va scufunda până la sfârșitul zilei într-o furtună năpraznică… Deci, vezi, Dominic, poți să fii aici pe cruce în locul meu, dar nu vei reuși niciodată să vezi lucrurile așa cum sunt ele planificate de Tatăl Meu…”

Părintele Flaherty își încheie aici povestea și oftă: ” Vezi, dragul meu Greg, trebuie să știi ce să-i ceri Domnului atunci când te rogi și, mai ales, să știi că ești pregătit și că poți primi răsplata lui Dumnezeu atunci când El se hotărăște că a sosit clipa să te ajute.”

Am tăcut câteva clipe apoi l-am întrebat: ” Părinte, dar nu înțeleg ce legătură are pilda asta cu metoda ta de ea câștiga la poker”. Flaherty râse din nou plin și zgomotos: ”Nici una, dragă Greg… M-am gândit că poate pilda asta te va face să te hotărăști să vii mâine dimineață la Liturghia Duminicală, că nu te-am mai văzut de foarte multă vreme… Dar dacă vrei să-mi testezi din nou norocul, ce-ai zice să facem o tablă? Uite, te împrumut cu banii ăștia pentru început…” și scoase din debara cutia mare de lemn pe care o deschise și o așeză pe masă.

Am jucat table până aproape de zorii zilei, golind vreo 5 sticle de vin împreună cu partenerul meu de joc. Am pierdut, evident, toți banii așa că sunt mai dator la Părintele Flaherty decât aveam în plan, drept pentru care va trebui ca săptămâna asta să fac iar ore suplimentare la clinică.

Așa cum bănuiți, probabil, nu am ajuns la Liturghie. Oricum mă plictisesc de groază ritualurile ale, iar pe cele câteva babe care participă săptămânal la asta, le-am diagnosticat din priviri, de când le-am văzut ultima dată la biserică. Prevăzător cum mă știți, le-am completat la toate certificatele de deces, cu cauza morții cu tot, fără să pun însă data pe ele.