Arhive blog

Vecinul

Aveți vecini?

Ce-ntrebare! Normal c-aveți! De bloc, casă, stradă… Anormal ar fi să aveți un vecin ca al meu.

De șase ani locuim în acest imobil. Era o armonie incredibilă, Murphy ar fi murit de ciudă, dar uite că i s–a aplicat legea. Locul nostru de parcare era stabilit tacit, l-am ales când ne-am mutat aici și toată lumea era mulțumită, deoarece era sub apartamentul meu, nu al lor. Dar s-a mutat, de vreo trei ani, vecinul de vizavi. Apartamentul lui era perfect: modificat, finisat, o poezie! La început a umblat ca lunaticul după un garaj. Vezi să nu, în centrul urbei! Are el o privire cam tâmpă de obicei (nu-i vina lui, așa-i el), dar când ne vedea parcând acolo (!), blajina-i privire se transforma în căutătura omului străzii, la vederea unui chiștoc de țigară doar pe jumătate fumată. Odată cu plecarea noastră în vacanța de vară însă, hop și el: a cerut la primărie exact locul acela de parcare, nici un centimetru mai sus sau mai jos , mai la est sau vest, sau spre alte puncte cardinale. Ne-am întors, am parcat (era dus) , s-a întors și a venit la 22,30 să ne spună că i-am ocupat locul. Xaba a coborât și a mutat mașina. Eu dormeam, spre norocul lui…poate și-al meu, că nu merita efortul de-al omorî, când eram încă sub imperiul magnificei La Serenissima! Am luat și noi un loc de parcare cu abonament, la o stradă distanță, de unde se vede exact… geamul lui! De la noi nu se întrezărește nimic! Mă gândeam să-l rog să se mai uite și de mașina noastră, dar sila e prea mare și m-am abținut să-i mai vorbesc. Cert este că avem ceva de mers până ajungem la mașina noastră. Nu dramatizez, mișcarea face bine la sănătate. Firește că l-am întebat politicos de ce tocmai acolo. Măi, ce l-am atins! Păi da, că noi ne vânturam prin Veneția, prin Viena (de unde o fi știind?) pe când el, săracul, stătea la coadă la Primărie, pentru loc! De ce nu s-a vânturat și el, ca bani are cu ghiotura!? Ce, el îi prost să dea banii pe de-astea? Mai bine își mai face ceva în apartament. Oh, nu! Booon!

Vrea să cumpere uscătoria de haine a blocului, să se extindă; ar da oricât (minte, speră la un chilipir)! Noi nu semnăm pentru, dar nici restul, oamenii sunt decenți, nu-și întind lenjeria la uscat în balcoane. Măcar acum îi dușmănește pe toți!

Recent, s-a apucat de gătit. Cred că gătește șosete murdare, că așa miroase dinspre bucătăria lor. Spun ”lor”, pentru că omul are nevastă și doi copii. Pe care-i terorizează cu șosete prăjite în aceeași untură arsă. Hotă, o fi auzit de hotă?

Dacă ar fi sărman, aș înțelege, dar e putred de bogat și știu ce afirm. Dacă tot n-a aruncat banii pe-o excursie care i-ar mai fi deschis orizonturile cenușii, și-a mai luat o mașină, mai bengoasă ca prima. Măi, dar n-are parcare și pentru asta! Și suferă. Îl ucid dacă se bagă…Vă promit!

Acum a închis ferestrele de la pivniță, ca să nu intre pisicuțele pe care le hrănim noi, acolo. Pretinde să le închidem și pe-ale noastre. Nu știu cum naiba m-am uitat la el, că și-a retras cererea instantaneu. Bănuiesc că în momentul în care voi merge în pivniță să-mi aduc sus șevaletul, voi găsi geamurile ferecate. Nu-i nimic, iau o armă cu mine.

Insul acesta vrea mereu pe acoperiș. Ce naiba face acolo, numai el știe. A schimbat lacătul ușiței ce dă către acoperiș, spre disperarea celor de la RDS. A promis tuturor, chei. Numai el are. A mutat un cablu care trecea prin fața geamului său , redirecționându-l prin fața geamului de la dormitorul nostru. L-am somat să reintre în posesia priveliștii-cu-cablu aferent și s-a executat, mutându-l în fața unui alt apartament. Marfă!

Bocăne nonstop… cred că a stricat deja bunătate de apartament, dar e treaba lui. Păcat că-i cu gălăgie. Stoooppp!

Ar mai fi întorsul verzei murate în pivniță. Ați crezut c-am scăpat? Își întoarce grozăvenia aia de varză puturoasă din butoi (cu siguranță stricată), săptămânal.

Nu știu de ce și cum a ajuns aici, că suferă cumplit! De ce n-a ales periferia, că acolo se iau la întrecere cu închisul teraselor, schimbarea configurației apartamentului de amorul artei, sculptatul pereților și aplicarea stucaturilor horror în balcoane. Are prea mult timp. E liber! Sper că i-a secat imginația sau că i s-au termint arginții și va merge undeva la lucru, departe, cât mai departe!

Spuneți-mi că și voi aveți specimene de-astea printre vecini, măcar așa, ca să-mi treacă!