Arhive blog

Eficienţa vânzării

Povestioara de mai jos ne-a adus în minte următoarea strofă din Glossa lui Eminescu: ”Privitor ca la teatru/ Tu în lume să te-nchipui/ Joace unul şi pe patru/ Totuşi tu ghici-vei chipu-i,/ Şi de plânge, de se ceartă,/ Tu în colţ petreci în tine/ Şi-nţelegi din a lor artă/ Ce rău şi ce e bine.” Parcă-l și vedem pe autor, într-un colț, observându-i atent pe cei din jur, precum Caragiale, pe vremuri, în berăria lui…

Scris de: Victor

Acu’ vreo două zile (6 ianuarie anul de graţie 2011), merg cu un prieten în zona italiană a Elveţiei, „la o cafea”. Înainte să sară de cur în sus puritanii anti-snobism, o să precizez că de-acasă de la amicul meu până în ţara ciocolăţii-după-care-te-lingi-pe-dej’te e cam la fel de mult de mers ca din Berceni în Piaţa Sudului (la staţiile de metrou mă refer), iar eu nu mai fusesem în Elveţia. Două motive mai mult decât suficiente ca să mă doară la bască de părerile lor.

Şi ajungem noi la un pub mai arătos, ne introducem fizicurile în incintă, cerem câte o „cafea” la halbă şi ne aşezăm la o masă mai lângă bar, de unde se putea vedea televizorul.
La un moment dat, în scenă îşi face intrarea un personaj foarte pitoresc. La vreo 40 de ani, rotund la faţă şi roşu în obrăjori. Orice zicea omul ăla stârnea zâmbete. Poate că şi din cauza felului în care vorbea italiana, cu accent nemţesc, de muntean scos parcă din filmul Heidi. Părea de-al casei, dar nu era. Pur şi simplu aşa era el, hipersociabil. Se aşează pe unul dintre scaunele înalte de la bar şi cere o bere. Aceeaşi marcă din care ne luaserăm şi noi. Barmanul îl serveşte prompt.
Omul nostru se sprijină într-un cot de bar şi i se adresează barmanului (dialogul ce urmează e în traducere liberă şi din memorie; by moi):
– Auzi? Câte bidoane de bere vinzi tu pe zi?
– Păi acu’ că-i iarnă, subţirel tare. Cam unul pe zi.
– Mhmmm, face glumeţul cu un aer de înţelept, învârtindu-şi mustaţa. Şi nu ai vrea să vinzi mai mult? Să zicem… cu cel puţin 50% mai mult?
– La naiba, cum să nu… răspunde barmanul, cu o sclipire avară în ochi la gândul câştigului. Ştii tu o metodă să vând mai mult?

– Ba cum să nu ştiu, răspunde omul nostru, molfăind dintr-un trabuc stins. Umple, în pizda mă-tii, halbele!