Eczema

Îmi place să lucrez în spital. Aici vin oameni pe lume. Alții pleacă. Totul se întâmplă aici, în saloane, și bune și rele, iar de multe ori mă aflu în mijlocul acestor lucruri, fapt care mă face să reflectez asupra unor aspecte legate de lume și viață.

De exemplu, zilele trecute, am avut un pacient care a venit la consultație pentru o eczemă. Era ceva banal, o iritație ușoară dar deranjantă, care nu impunea totuși un tratament deosebit. I-am prescris o alifie preparată de farmacista noastră șefă, doamna Otilia, al cărei trup unduios și posterior cu forme divine, ar face-o pe J Lopez să se retragă la mânăstire, de rușine.

Pacientul cu eczema a luat rețeta cu o oarecare tristețe. ”S-a întâmplat ceva?” l-am întrebat. Dumnealui a îngăimat ceva gen ”nu. nu, totul este în regulă” cu privirea abătută și chip mohorât. Am insistat, simțind că ceva îl nemulțumește pe pacientul meu.

Până la urmă, cu insistențe prelungi, l-am convins: pacientul a ridicat privirea spre mine și m-a întrebat cu glas tremurat:” Doctore… eczema se va vindeca… dar ce mă voi face oare fără plăcerea de a mă scărpina?”

Adorabil. Dumnealui simțea că are un rău în organism, dorea să scape de el, dar mica plăcere perversă de a-și scărpina bubele îl făcea să ezite și să se despartă cu greu de boală.

După ce l-am poftit pe pacient afară, m-am gândit la acest aspect care tocmai mi se dezvăluise: câți conștientizăm răul din noi, vrem să scăpăm de el dar totuși ezităm pentru că ne place să trăim în prezența lui? Știm că nu este bine, dar totuși mințim, preacurvim, îi trădăm pe cei de lângă noi, pentru a nu-i supăra pe ceilalți, iubim arginții și ne lăsăm pradă lăcomiei…

De multe ori, răul rodește în mințile noastre, generând gânduri de care în mod normal ar trebui să ne fie rușine, dar totuși ne plac. Știm că trebuie să ne ferim de păcate, dar totuși ne place să le avem prin preajmă, la îndemână. Ca de exemplu, mândria (orgoliul), primul din cele șapte păcate capitale, care ne împiedică să ne recunoaștem propriile greșeli și, având grijă să nu ni se șifoneze propria imagine,  îi punem pe alții să arunce cu pietre în cei ce îndrăznesc să ne deschidă ochii.

L-am invitat la masă, în ziua aceea, pe pacientul cu eczema, la cantina spitalului. Evident, l-am pus să plătească.

Bine v-am regăsit dragi buimaci. Sper că ați avut o vară de poveste.

Anunțuri

Posted on August 21, 2011, in Opus Gregorius Cassius. Bookmark the permalink. 29 comentarii.

  1. Gregorie Casă

    Bă, io trebuia să mă fac reverend.

  2. de poveste, de poveste, dar vara nu s-a terminat! 😛

  3. Gregorie Casă

    Florina: Lungă vară fierbinte. Parcă era un film. Ce-ți place: frișcă sau ciocolată?

  4. ciocolată fierbinte cu frişcă 😉

  5. Bre matale Domnu Doctor ! sunteți doctor dă exeme sau dă suflete,, a?
    Vară de poveste? Dap fiecare cum și-a așternut, zic io.
    Mie-mi place savarina!

  6. Bă mishulake. Ce le-ai făcut, mă, la savarinele alea la care te-am dus? S-au plâns toate că le-ai iritat jeleul de zmeură!

  7. Păi da, săracele, că erea doo, și io singur, și le țineam în câte-o mână, savarinele, și io salivând nu mă hotăram . Că cum și ce, Pe care s-o încep. Pân-la urm-am început cu bobica aia dă jeleu dă zmeură cât o icră. Roșie. Poate d-aia lăcrămația. Hm.

  8. Da măi Mishulake, dar trebuia să alternezi și tu: un pic de bobică, un pic de Fanta, un pic de bobică, un pic de Fanta… Fanta roz, normal. Tot io să te-nvăț?

  9. Păi daaa, acu îmi spui. Că nașparliu’ ăla dă Spock tot îmi făcea cu mâna și io nu mă am prins la ce figuri făcea el acolo. Mut domle, mut, mut. De vorbe. Hm.

  10. Păi nu putea să vorbească cu gura plină. Îl știi pe Spock, ăsta se implică, nu glumă.

  11. Cum ar spune şi Stamate, că tot o văd pe Florina pe aici, orice problemă îşi are rezolvarea în enunţ.
    Unduioasa Otilia l-a privat de plăcerea scărpinatului, ea să-i dea ceva în loc.

  12. I-ar da săraca Otilia ceva de scărpinat, dar nu prea are cum. E o finuță, se rade.

  13. Orgoliul e bun, zic! Crede-mă, știu ce zic! 🙂 Fără el, ehe… 🙂

  14. Gregorie Casă

    La pisici merge. De aia-s mai deștepte decât câinii.

  15. Nea Gregorie, tot cu felinarele te ocupi…de alea rosii, zic!

  16. Salut Traiane! Sănătos, voinic?

  17. …Apt din punct de vedere medical.

  18. Si sa stii ca nu te iert ca m-ai dus in piata Operei…

  19. Da, mă, da acu ai ce povesti.

  20. Mie-mi spui? Apropo de eczeme…

  21. Hai că te prezint lu doamna Otilia. Adu și tu o cutie de bomboane.

  22. eu nu stiu ca tre’ sa ne ferim de pacate, stiu ca tre’ sa le iau in plin, sa trec prin ele, sa le comit. Si-abia apoi sa decid ce evit, ce invataturi trag, etc.
    Oricum, casa, esti tare profund aici, la tine. Si eu sunt pro, imi place mai rotund, ca al otiliei.

  23. isa, bine ai venit p-aici. Ai picat la țanc. Uite, tot îți place și ție rotund ca a lu Otilia, desfac un Courvoiser și ne spovedim, așa ca între pro.

  24. Multe adevaruri razbat p-aici…Pacat ca multi trec pe langa ele…Bona diagnosis,bona curatio.. :))

  25. Pai recomandati-i sa doarma cu geamul deschis…..asa se poate pricopsi cu roiuri de tantari care-i redau adrenalina 😀

  26. isa, da-mi si mie o eczema.

  27. creca, vezi ca ai deja cateva. vindeca-le pe alea mai intai.

  28. corect..dar promiti ca dupa aia ne scoatem in oras.

  29. ii dau io scarpinicii de la dermatita atopica oricand :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: