O doamnă, ce mama naibii!

Scris de Şilavarăcald

Asist, fără voie la dialogul a două femei trecute de prima tinereţe. Bine îmbrăcate, uşor grizonante, dezinvolte. Nu vorbesc tare, dar fiind în imediata lor vecinătate, aud cu acurateţe fiecare cuvânt.

-… că l-a bătut. Adică i-a dat cu palma la fund. Aşa că i-am scris ăleia un mesaj. Îmi dăduse adresa ei de mail fiică-mea; nu ştiu cum a făcut rost de ea.

-Şi ce i-ai scris?

-Am fost cât se poate de concisă şi elegantă. “Domnişoară, ştii că e ilegal să baţi un minor. L-ai pălmuit pe nepotul meu. Când o să naşti şi o să creşti şi tu copiii, n-ai decât să le dai în cap, dar de al nostru să nu te atingi! Nu-ţi ajunge că i-ai stricat casa fiicei mele? Acum îţi pui mintea cu un biet copil?” Am fost o doamnă, ce naiba! Ce dacă ea e o scroafă!? Eu nu mă pot coborî sub un anume nivel.

-Ai dreptate! Şi ea? Cum a reacţionat?

-S-a gândit vreo câteva ore, după care mi-a răspuns că poate l-a lovit altă fată, că mai era o Andreea acolo. Şi după aia a început cu blesteme de-alea de mahala, că să i se usuce mâna cui a dat în el şi aşa mai departe; că am fost prost informată şi alte alea.

-Şi?

-Şi i-am răspuns. “Tu ai fost. Nu eşti tu Andreea, <prietena lui tati>? Tu eşti vinovată de despărţirea lor. Bietul băiat…” -ăstă-i dobitocul de fost ginere- “… a încercat să se acomodeze în lumea noastră. Prietenii noşti au vrut să-l adopte, dar în faţa lipsei lui de substanţă, au dat înapoi. Cu forţa nu l-am putut băga pe gâtul lor. A obosit şi a cedat în cele din urmă, aşa că a revenit în lumea cu care era obişnuit. Pe fiica mea a luat-o din interes. Pe tine, se pare că te iubeşte. Vă potriviţi mai bine decât s-au potrivit ei doi. Să vă de Dumnezeu fericire”… După care, mi-am zis că doar nu i-oi binecuvânta chiar eu, aşa că am schimbat cu: “… fericirea pe care o meritaţi! Aici se încheie schimbul nostru de mesaje. Sper să nu-mi dai motive să-l reiau.” Am ameninţat-o deci, voalat. Şi i-am arătat că o văd în acelaşi segment cu el.

-Şi, ea ce ţi-a răspuns?

-Nimic! Că i-am tăiat vorbitorul cum s-ar spune! Ca o doamnă ce sunt. Dar, după aia, îmi zic: “Ia să-i trimit fiică-mii conversaţia noastră, să o mai îmbărbătez!” Îi scriu deci: “Ai aici schimbul meu de mesaje cu scroafa!” Că aşa o numim noi în particular. Şi dau, în loc de Forward, Reply. După care, o întreb, pe Messenger, dacă a primit mesajul. “Care mesaj?” zice ea. Abia atunci mi-a picat fisa că s-ar putea să fi încurcat cumva lucrurile, aşa că verific, în Sent. Mda, i-l trimisesem tot ăleia!

-Vai, tu!

-Ei “Vai, tu!” I l-am trimis şi bună pace. Doar că eu, ca o adevărată doamnă ce sunt, nu puteam lăsa să se creadă despre mine c-aş fi vreo necizelată, aşa că i-am trimis altul: “Scuze, mesajul anterior nu-ţi era destinat!” Asta e!

Anunțuri

Posted on Aprilie 14, 2011, in Cu ochii cât cepele. Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. 😆
    Deci un simplu „Reply” a dat masca jos, avand parca rolul unei nivele cu bula:
    “Ai aici schimbul meu de mesaje cu scroafa!” 😆

  2. Azi, eu sunt gazda, deci eu răspund. 🙂
    Uneori trebuie să-ți adaptezi limbajul la nivelul destinatatrului ca să fi înțeles. 😀

  3. bai, iar nu se mai intelege om cu peroana aici 😀

  4. Pe vremuri eram celebra pentru un tip de reactie: cand cineva nara o situatie incheiata cu o replica ucigatoare, sau de un aplomb „indubidibil”, sau o tampenie naucitoare … si toata lumea amutea de admiratie sau izbucnea in hohote de ras, apaream eu si intrebam cuminte si naiv „si alalalt (aialalta) ce-o zis?”
    Sincer eram bantuita de curiozitatea reactiei finale.
    Asa si-acum, ma-ntreb de cu dimineata: si scroafa ce-o zis?

  5. Hai ca m-am bine dispus inainte de ijectie :)…
    balaurdegradina, iti dau eu raspunsul: pe scroafa a pufnit-o rasul, ca deh, e scroafa nu e doamna =))

  6. Dom’le, cine se respeca, chiar si daca injura pe cineva, o face cu…stil! Ha, ha! 😀
    Faina intamplare!

  7. Da-i omului senzatia ca nu-l cunoaste nimeni si iti arata cine este….

  8. Nu-mi place modu da adresare..Pai, asa se vorbeste una cu alalta? Arza-le-aaaar focu, sa le arza da maalagioaice..

  9. Am tot incercat, dar niciodata n-am reusit sa fiu doamna. Dar nu renunt, mai incerc 😆

  10. Mai si la a doua citire tare m-a amuzat =)) =)) =))

    Deci e buuun 🙂

  11. prea tare! apreciez acuratețea redării
    :-)))

  1. Pingback: Ultimul Mitropolit – 2 « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: