Ce e neagră nu-i şi creaţă

Scris de Papagigli

Marea Neagra, litoral, scoici, multe scoici si toate din vest. Ma trezesc pe la patru dupamasa. Aveam ochiul cit farul din Constanta, de la fumul de tigare  si bautura. Din aceleasi motive toxice, papilele gustative-mi detectasera un gust de cacat in gura. Fac apelul. Nu raspunde nimeni. Deschid farurile. Andi si Ovi zaceau cuminti in paturile lor. Or fi morti? Nu, morti au fost de beti, dar asta se intimpla dimineata, cind ne-am culcat. Arunc cu greutate ochii prin camera. Nici o nemtoaica. “Cum bah, nu le-am babardit pe violonistele alea? Unde-au dispărut?” “Nu bah, da’ le-am dat ciocnire la Amfiteatru, pe la sase” Pentru neinitiati, violoniste erau nemtoaicele, care-si primisera nick-ul asta din cauza violonistului de pe bancnota de 20 (parca) de marci. In fine, reusim sa ne dusam, sa ne rexonam, sa ne parfumam si in final, sa intram in toale si s-o radem la rendez-vous. Acolo s-a-ntimplat ca trebuia sa ne intilnim cu unele, dar daca am ajuns mai devreme si tot aveam o fereastra-n schedule, am agatat o alta. De fapt ea m-a agatat pe mine si cum de felul meu sunt binecrescut, nu puteam refuza o doamna, asa ca am plecat cu asta urmind sa ma intilnesc cu ceilalti la restaurant, inainte de discoteca. Ma rog, fuck ce fuck cu fata, asa pe lumina ca nu se lasase inca seara si-i dau intilnire la “Pui de urs” pe-nserat, indreptindu-ma cu foamea-n git spre restaurant. Intram noi inauntru ca melcii, cu periscoapele iesite din orbite. Fete, grupa mare. Locuri libere, canci. Noi, cred ca aratam ca javrele-n calduri. Adulmecam, macinati de dorinti, mai toate gaoazele, care ca sa fiu sincer, miroseau de-ti intra si limba-n erectie. Realitatea e ca si noi miroseam si aratam, de li se deschideau piciorele cind treceam pe linga ele. “Salut! Cautati o masa libera?” Asta era o frumusete de mascul, brunet, inalt, ochi albastru, ten masliniu, dar nu tigan mangalez si care era imbracat de paralizie. Noi, cu gindul si ochii-n decoltee, am ramas cam blocati de cucerirea masculina la care nu ne asteptam. Acceptam invitatia si din vorba-n vorba, constatam cu incintare ca tipul era venit ca si noi, sa-si cunoasca „verisoarele” din apus. Comandam si cind tocmai incepusem sa lucram la snitzel, apare o purie, la fo 40, de ne paralizeaza mandibula intr-o pozitie penibila. Se aseaza fata linga Mircea, brunetul, si-i baga neica, in mod ostentativ, o ditai limba pe git in jos, de mi-era ca se sufoca saracu’ baiat.  Ne face prezentarile, o intreb daca n-are fo prietena la fel de sexoasa ca ea, zice ca nu, ride si scoate o mare caramida din geanta cu care achita nota de plata. Plecam fericiti si plini de hormoni spre discoteca.  Eu mai putin, ca deja ma rezolvasem. Ne intilnim cu nemtoaicele, astia cu alea cu care ne dadusem intilnire, iar eu cu rezolvata si prietenii ei. Andi vorbea perfect nemteste, dar noi, care eram pe vremea aia cu franceza, limba pe care o vorbeau doar francezii, o ardeam in engleza, ajutindu-ne evident si de miini. Ca s-o scurtez, in timp ce ma dansam cu asta, vine unu’ la mine si zice rizind ca sa nu se prinda violonista, “dupa dansul asta, o duci la masa si dispari” Mi-am dat seama ca un “de ce?” ar fi fost inutil. Pina la urma, o radem impreuna, direct de pe ring, afara si-n hotel si ramin peste noapte la asistenta medicala din Munich cu care am exersat miscarea de du-te vino, biela-manivela. A doua zi ma-ntilnesc cu Andi si cu Ovi pe plaja de la Belvedere. E si cum stateam noi asa la unul din barurile de pe plaja, povestindu-ne futurile de peste noapte, numai ce ne trezim inconjurati de-o gasca de musculosi printe care si ala care-mi sugerase s-o sterg din discoteca. Imi reaminteste el frumos cum ca nu i-am urmat sfatul si ca daca eu il lasasem cu buza umflata, normal era ca si el sa mi-o umfle acum pe a mea, din considerente de reciprocitate. Ovi, care se urcase cu curul pe o masa inalta de piatra, zice impaciuitor “bai da’ tu cine pula mea esti?” In acel moment, toate pachetele de muschi din dotarea gastii s-au flescait de stupefactie. Artagosul, cred ca-si pierduse graiul sau uitase replica, asa ca “mai bine da-ti-i drumu-n pula mea de-aici, ca daca ma dau jos, ati futut un cal in pizda!” mai zice Ovi impingind perplexitatea la limita suportabilului. Marele nostru noroc a fost ca, asa din nisip sau din spumele marii, apare Mircea, ala cu ochiul albastru. “Ce facei baieti? Va cunoasteti?” Pina la urma conflictul e aplanat si suntem invitati la bere. Toti binefacutii aia erau salvamari iar Mircea, de profesie stomatolog din Bucuresti, era seful lor. E si uite asa am trecut razant pe linga o spitalizare iminenta. Ovi pina la urma a ajuns un ciumec din punct de vedere social si a reusit sa se si spitalizeze, dar la Poarta Alba fo doi ani.

Anunțuri

Posted on Martie 7, 2011, in Buimăceli din lume luate şi înapoi la lume date. Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. 🙂 ma mir ca nu le-a spus ca are centura neagra cu ceva „dani” in ea, pe care evident si-a lasat-o acasa, ca nu se potrivea cu costumul. E bine sa fii viteaz dar sa fii inconstient e cam riscant. Nu mereu ai norocul sa apara seful salvamarilor, tocmai la momentul oportun.

  2. Coane, vrei nu vrei, ciumecul a fost number one in tarasenia asta !

  3. E, pina la urma tot si-a luat-o, in Jipiter, la Paradis, dar asta-i alta poveste 😀

  4. Gabriela
    Nu era nici laudaros si nici mincinos, doar bataus 😀

  5. asa macinati de dorinti am ajuns unde am ajuns. de acord cu traian: number one a fost ciumec.

  6. De unde se vede ca este si berea buna la ceva!
    Chestia cu spitalizarea la Poarta Alba este tare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: