Ce mâncăm?

Scris de Redsky

Mancarea noastra sau pe cea a colegului? Eu fac parte dintre cei care isi aduc pachetel la lucru, fie ca ma harnicesc si-mi pun sendvici, fie imi cumpar ceva de pe drum. Tuturor ne sunt cunoscuti colegii care nu au niciodata mancare, apa, medicamente si in general orice costa bani, ai lor bineinteles!

Spre pranz deja umbla in cautarea victimei. Cel mai simplu e sa ai sendviciul in bucatele mici, ascuns sub birou, sa vada doar ca mesteci. Asta il va arunca in dubii puternice: “mesteca guma sau are ceva de mancare?” Pana se lamureste ai terminat si…asta e. Mai tragic e cand mananci un mar, il lasi putin pe birou sa faci altceva si cand te intorci iti spune candid: “am luat si eu o gura din marul tau”. Lasi furia sa se reverse sau ii faci cadou marul, realizand ca brusc ti s-a taiat apetitul? Totusi gandindu-ma ca si data viitoare va face la fel, nu m-am putut abtine sa-i strecor: “cand vreau sa ma pup cu tine te anunt, asa ca fa bine si nu mai musca din ce mananc eu!”

Faptul ca doresc sa imparta cu mine mancarea mea, poate fi trecut cu vederea, depinde in ce toane sunt si cat mi-e de foame. Tot la fel fiecare economiseste de unde crede de cuviinta. Din acest motiv mi se pare corect si de bun simt ori sa mancam impreuna, punand banii tot la fel, ori mananca fiecare ce are si nu sunt discutii. Manifestarile astea ma lasa usor nedumerita. Nu mi-e greu sa fiu darnica, dar unde se opreste darnicia si incepe senzatia ca ma iei de fraiera? Din pacate nu facem parte din patura avuta, in care banii nu sunt o problema, asa ca fiecare ne straduim sa ne incadram intr-o suma.

Bine ca nu fumez, as fi asediata de cei care fumeaza tipul de tigari extrem de cunoscut

Posted on Februarie 27, 2011, in Cu ochii cât cepele. Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. maxim adevar graisi:) la fumatori este mai al dreacu’. eu,de exemplu,il aveam pe un drag si sitimabil coleg ce invariabil in fiecare zi isi uita tigarile-n masina…pentru a evita pierderea unor minute pretioase din viata lui ducandu-se pana-n parcare apela la bunavointa mea sau a colegilor. mai este treaba cu…bagatul botului in cafeaua colegului unde se aplica din nou principiul schimbului de lichide intre fiinte. aici am fost mai norocas eu band cafeaua foarte tare si fara zahar s-au lecuit suficient de repede „aaaa…nu…asta-i a lu’ afkafk…” deci la cafea chiar ma simteam generos si ii pofteam sa baloseze in a mea cana…eram elgant refuzat🙂

  2. pinguinu nuclear

    am avut ocazia sa lucrez intr-o fabrica veche, comunista. Pauza de masa se lua in sectie, cate 2-3-4 persoane la o masa. Pe unul dintre babalaci, in pauza de masa, toata lumea il striga sa vina la masa lor si incepeau sa descrie ce aveau de mancare (cu detalii de cate minute a ramas la prajit/fiert/cuptor si ce mirodenii s-au pus). Tipul tacea si manca singur. Am intrebat si noi, cei noi, care e faza si asa am aflat povestea unui nesimtit care, ani la rand, doar pentru ca avea o „pila” si nu putea fi certat prea tare, se punea la masa neinvitat, zicand „ce ai de mancare?” si, fara sa mai astepte nici un raspuns, se servea. La un moment dat pila lui susupusa a zburat si, la nici o saptamana, 2 colegi ofticati au prins un sobolan, l-au fript, l-au pus pe farfurie… da. De atunci nu a mai mancat din mancarea nici unui coleg…
    si mai am povesti/intamplari dinastea…

  3. red, e plina lumea de plescari :)) Am avut si eu colegi de genul astora. Unul din ei imi zicea: „jorjette, dă-mi numai să gust, că-s pofticios, ce să fac?” Şi gusta aproape tot pachetul😀

  4. Eu n-am intilnit si nici auzit de asa ceva, dar daca ar fi sa mi se intimple, as face face un ceva de mincare numai din ardei iuti si l-as „uita” pe birou😉

  5. Tanti Red, de unde ai luat catelu’, ca iote cata-i limba are ?!

  6. Am stat si m-ma gandit si am rascolit in arhive si nu am gasit asemena specie de coleg.

  7. pinguinu nuclear

    cu tigarile am avut un coleg ce, dupa ce a fumat vreo 5 luni 6-7 tigari pe zi dep e mine, mi-a zis ca ar trebui sa imi cumpere un pachet🙂
    I-am spus ca ar putea sa imi ia un cartus. Evident, n-am vazut nici pachetul, nici cartusul.

  8. Sau intrebarea::Da al tau cu ce e?Doar o gurita, sa vad ce gust are…Parca nici nu-ti mai vine a manca,dupa..Ca-i dai sa muste, nu poti sa rupi din el ..

  9. Anca, mi-ai amintit de un coleg de facultate care îmi datorează de acum… jde ani, vreo 2000 de lei. Că le datorează tuturor colegilor, e treaba lor! Da-mi datorează mie, pentru că niciodată nu avea medicamente, mâncare, suc, cafea, bani, dar avea cei mai faini jeansi. Gata cu fraierismul, ne-ai deschis ochii! Al naibii cățălaș!😉

  10. Aveam un coleg de servici care tot gusta din cafelele tuturor. Aşa, „de poftă”! Şi-avea şi nişte mustăţi stufoase, încât mereu mă tot uitam să nu găsesc vreun fir prin ceaşcă. De la un birou la altul, el tot „gusta”.
    Ca să nu mai râvnească la cafeaua mea, am pus în ceaşcă, peste zaţ, apă rece şi puţină sare. Din obişnuinţă, şi-a înmuiat mustaţa în ceaşca mea, dar a scuipat repede „cafeaua”. Eu mă „miram” de ce nu i-a plăcut😀 A doua oară nu a mai încercat.
    Un obicei urât, pentru care mulţi se fac atât de antipatici.

  1. Pingback: Demidulce « Blogul lui Teo Negură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: