Primii paşi

Scris de: Georgiana

Acum zece ani mi-am cunoscut soţul. N-a fost dragoste la prima vedere (nici nu cred în existenţa ei), ci totul a decurs lin, dar sigur. Primele trei luni ale relaţiei noastre au fost mai degrabă de cunoaştere reciprocă. Ne plimbam de nebuni ore-n şir, ascultam muzică, sporovăiam, cu alte cuvinte – ne cam îndrăgosteam. Ne-am îndrăgostit destul de bine, pentru că, la finele acestor trei luni, am decis c-ar fi momentul să ne mutăm împreună; unde mai pui că eram şi destul de copţi (Oare? Eu aveam 25 de ani şi el 30).  Zis şi făcut!

Trec peste peripeţiile căutării unei locuințe (care trebuia să fie una ieftină). După vreo săptămână, ne-am mutat undeva pe lângă centrul Iaşului, la o casă. Dar nu în casă. Era un fel de dependinţă improvizată de proprietar, destul de insalubră, în sensul că unul din pereţii exteriori nu se usca niciodată, astfel că respiram un aer destul de umed, iar hainele aveau în permanenţă un iz de mucegai. Avea în dotare un pat, o masă şi un dulap, toate vechi şi cârpăcite. Pe atunci privirea mea nu vedea decât roz şi chiar nu avea absolut nicio importanţă că pereţii erau veşnic umezi, că ne spălam la lighean, că florile din curtea casei erau înlocuite de tot felul de fierătănii şi ciuveie! Eram mai mult decât modeşti, salariile ne erau mici tare şi nici acum nu-mi dau seama cum şi ce făceam de totuşi ne ajungeau banii de la o leafă la alta. E drept că nici pretenţiile noastre nu erau din cele mai ridicate şi ţin minte că fumam ţigări Zet, iar cafeaua ne-o cumpăram de la un chioşc cu vracuri (fireşte cea mai ieftină dintre cafele).

Prima investiţie am făcut-o după o lună de mâncat rece; ne-am cumpărat un aragaz cu două ochiuri, moment în care mi-am început cariera de “artistă în ale gastronomiei”, drept pentru care soţul meu s-a convins (dacă mai era cazul) că voi putea face faţă cu succes şi carierei de “soţie mirobolantă”. Problematica bucătărelii fiind rezolvată, atenţia noastră s-a îndreptat către un alt aspect musai de luat în seamă: spălatul rufelor. La vremea aia spălam rufele la propriu în familie, manual. După o vreme, soacră-mea profund înduioşată, ne-a dăruit o maşină de spălat, ce-i drept fără storcător, dar de care noi ne-am bucurat precum se bucură copiii când primesc o jucărică nouă. Pe post de televizor stătea un calculator Pentium,  la care am conectat un tv tunner (primul model, cred), iar monitorul era unul de 13 inch, cel mai mic cu putinţă.

Ce să vă mai zic, eram sărăcuţi tare, hainele în marea lor majoritate erau procurate de la second hand, iar încălţările…oh! da!… Era iarnă, deci zăpadă, apăraie, şi ghetele noastre, destul de purtate, trăgeau apă până ne-a venit strălucita idee cu pungile! Era un adevărat ritual dimineaţa dinaintea plecării la serviciu: întâi incălţam pungile şi mai apoi ghetele…

După nouă luni, ne-am căsătorit şi ne-am mutat la socri (cu insistenţe), unde-am stat aproximativ un an. Am decis c-ar trebui să ne recăpătăm intimitatea, aşadar am apelat iar la varianta chirie. De data asta ne-am mutat undeva la bloc, unde-am locuit până acum trei ani când ne-am luat căsuţa noastră.

În concluzie, a fost o perioadă frumoasă, de care-mi amintesc cu plăcere şi poate de asta acum apreciez şi mă bucur de tot ce mi-a dat Dumnezeu! La voi cum a fost startul?

Anunțuri

Posted on Februarie 20, 2011, in Ăștia suntem, cu ăștia defilăm! and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 32 comentarii.

  1. Mah ! voi atzi stat in Sararie , a ? Din descriptio moldaviae reiese ca asa se caleste otzelu’, otzelu’ ala de calitate ! Sa va fie de bine .Mereu!

  2. Mishulake, nu pe Sărărie ci pe-o străduţă din alea multe care duc la Mitropolie, strada Cloşca se cheamă. 🙂
    Mulţumim frumos, dar nu mi-ai zis la tine cum o fost începutul?! 😛

  3. Giana
    Cam la fel, cu exceptia cautarii unei gazde; locuiam cu
    chirie in statul socialist.

  4. Daaa, mai. daca e iubire si intelegere se trece peste toate: saracie, distanta, somaj, chiar si boala. Asa am vazut si la ai mei.

    Fii fericita ca ti-ai gast „capacul”! 🙂

  5. @ Strigo ! Capacul sau… astupushul?! (!)

  6. Si pentru ca m-ai starnit Georgia, tre sa spun ca am avut doua astfel de „primi pasi”…
    Dupa o scurta criza religioasa, o luna, Cernica, Silvestru, Putna din care m-a scos Mary Lou ,cu toate ca nu sunt din lula de grof am pornit mai bine, aveam spatiu de locuit, benzi ORWO in Kashtan si Tesla, si viatza inainte…Intrerupta brusc, dupa 5-6 ani, pe o trecere de pietoni .Toamna. RIP Mary Lou.
    Al doilea „primii pasi’ i-am facut la Cj, cu ceva lei agonisiti si rata CEC n-am luat masina, n-am nici azi, am pus avans la locuinta in care m-am instalat dupa un an de naveta cfr Gherla -Cj cu ardeleanca mea de suflet, mama copiilor mei destepti ! cu care patimesc si compatimesc si in ziua de azi in buna intelegere si iubire.
    Nimic deosebit. D’ale vietzii.

  7. Amintiri frumoase! Dacă toate ar fi fost de-a gata, mai ne povesteai acum cu atâta drag despre acele începuturi?
    Să fiţi sănătoşi şi fericiţi!

  8. Pan la casat.(la 29 ani) boierie..Am ars-o prin n orase…Viata grea cu menaju si mutatu ,dar aveam bani , salariu pe masura ..Dupe, eram deja fara probleme ,apart. si tot ce treb…Ce trebuie ,la nivelul ala de-l stiti…Culmea, asteptam mai mult de la 89 incolo..Nu prea s-a adeverit…In rest ,merge banda ,pan s-o rupe reacu…

  9. I-am cerut un foc.
    Ma vazuse pe geam cum, cu tigara-n coltul gurii (de foarte tanara am avut o atitudine de adevarata doamna) cautam cu disperare ceva s-o aprind.
    Le-a spus colegelor „fiti pe faza, in maxim un minut vine o tipa sa-mi ceara un foc” si-a iesit tacticos din birou, s-a oprit pe trepte, s-a uitat la cer, a oftat, a scos o tigara, o bricheta… si-a inceput tacticos procesul tehnologic al aprinderii …
    N-a durat un minut.
    Atunci n-am inteles de ce s-a dezlantuit un hohot de ras colectiv in momentul in care am rostit timid „fi-ti amabil, nu…?”
    Mi-au povestit colegele peste un an, la nunta!
    Cum care nunta? A noastra, evident!
    Aveam 22 de ani cand m-am maritat. (Aratam cam de 14 😀 ). Lucram, chiar lucram, eram studenta la seral, fata s-a nascut peste 2 ani, mancarea era pe bonuri, in casa era frig si umed, dar eram tineri si radeam mult.

  10. Eu am mai spus-o, dar daca insisti, o repet 😆
    Sfirsit de Facultate – Papa o danseaza, la o petrecere, cu ocazia sfirsitului de chin, pe fosta colega de grupa, care-i era amica si chiar confidenta si pe care de mult vroia s-o faca si ca fraierul, nu incercase niciodata. Melodia lenta, Papa incins si solidificat beton, tupeul cit betoniera, colega putin fisticita, dar indragostita, succes total.
    Un an mai tirziu, Papa s-a casatorit cu succesul total si s-a rupt filmul cu ruptu-n figuri, pentru urmatorii 26 de ani. El o iubea si o dorea. Ea il iubea si il dorea. Pina si socrii il iubeau si il doreau, cam cum iti doresti o hepatita. Colegii s-au inchinat indelung, desi toti erau necredinciosi. Nu se stie din ce motive, nimeni nu se intreba cum a pus ea mina pe el, ci numai, cum a pus el laba pe ea? Chestie de optica 😆

  11. Mishulake, „potriveala” 😀

    Primii pasi la mine… ne-am vazut, ne-am placut, ne-am casatorit. Am avut cam ce ne trebuia. De-a lungul timpului, care nu a fost asa lung, vraja s-a destramat si cum nu am mai avut nimic sa ne tina impreuna, fiecare isi poarta pasii pe alte drumuri. Si e bine asa 🙂

  12. buna treaba, Georgi!

  13. strigo
    Unde-i potriveala soro, ca mie mi se par complet diferite situatiile. Sau am citit eu da-ndaratelea? 😀

  14. primii cinci ani, am locuit cu soacra, a fost cam cu scantei. dupa, ne-am mutat singuri intr-un apartament care in timp a devenit accesibil. eu si soacra suntem prietene bune. end of story 😉

  15. Ehe! La mine primii pasi au fost foarte, ca sa zic asa, dulcici. Pe vremea aceea, nu eram cu masline, frecventam cofetariile. Mult mi-au placut savarinele! 😆

  16. Sub zodia unu HAIS si altu CEA: Anul 1: unu in Elvetia altu in Ro. Anul 2: amindoi peste Ocean. Anul 3: unu in America altu in Ro. SI din anul 4, in sfirsit, amindoi HAIS!

  17. Cumasline, adica „potriveala” ei, a Gianei (ma refer ca doi oameni trebe sa se si potriveasca ceva, altfel se duce pe apa sambetei relatia).

  18. strigo
    asa da, ca ma cuprinsese mirarea cu potriveala si cu Mihu 😀

  19. Papa, amu pana la anii si experienta mea tot am mai invatat si io ceva 😉

  20. Na, ca sa va pun ceva mistoc de la Italia. Mai am si la mine, daca vreti sa ascultati

  21. Papa, cine’i Marinela? sotia lu’ Marinelu?

  22. Dragii mei, va doresc toturor multa fericire si va multumesc ca mi’ati impartasit o particica din vietile voastre!!
    Va pup dulce pe toti! :*

  23. Laura, una din melodiile mele preferate!! :* pupici!

  24. Geo,
    nu spune asa, in cintec e vorba de o femeie moarta

  25. etrigo
    Mistoc, abea astept sa ajung la Paris

  26. pinguinu nuclear

    1 Cererea – am mers in camin, am intrat in camera, am intrebat-o daca vine in oras, a zis nu, am iesit, m-am intalnit pe scari cu EA, am intrebat-o daca vine in oras, a zis da.
    2 Prima intalnire – am mers la ora stabilita (ora 17), am batut la usa camerei, de vreo 6 ori, a iesit buimaca, cu parul ravasit si in pijama. Am intrebat-o „Vrei sa iesim sau plec?” Am iesit, am baut un cola la terasa dardaind (era cam frig, dar nu recunosteam nici unul). Am dus-o la camin, m-a sarutat (deci, ea pe mine, nu eu pe ea).
    3 Primul an – a trecut greu, ne certam din orice, daca dupa 12 luni ma intreba cineva da ea e, as fi zis ca da… 25% da.
    4. Primii 10 ani – cu certuri destule (nu ca in primul an), cu impacari dulci, cu o nunta mica si frumoasa, cu un copil neprogramat, dar bine primit, frumos si destept.

    E omul cu care pot sa stau 24/24 fara sa ma plictisesc, pot rade (Dumnezeule, ce important e rasul) fara sa ma fortez, pot sa ma cert si apoi in 15 minute sa uit. Si, dupa 10 ani, o iubesc tot mai tare.

  1. Pingback: Poveste de vis (24) « Blogul lui Teo Negură

  2. Pingback: Printre in-culţi şi des-culţi « Blogul lui Teo Negură

  3. Pingback: Anteprimăvara « Mirela Pete. Blog

  4. Pingback: Geisha 芸者 « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: