Fata cu mingea de volei

Altă poveste de la Sburătorul:

Povestea s-a mutat aici.

 

Posted on Februarie 1, 2011, in Cu ochii cât cepele. Bookmark the permalink. 19 comentarii.

  1. Nici nu am ce sa comentez..sincer.
    decat sa spun, PACAT!

  2. Cum dă norocul peste unii!
    Dar și ghinionul…
    Din păcate, erau destul de dese asemenea istorii pe vremea aia… și oamenii uită cam repede, au nostalgii chiar…

  3. Nea Sburătoru’ ce băftos eşti .
    Io n-am aşa noroc, dar mai sper , că se spune că norocul şi-l face omul cu mâna lui.
    ps.
    Frumos text – chiar te pricepi .

  4. povestea e trista, dar cumva are o nota de optimism de buna calitate, de om care daca vrea ceva cu adevarat face, indiferent de obstacole. sunt convinsa ca e tot frumoasa, contururile poate un pic mai incapatoare ii sporesc farmecul si optimismul ce a impins-o mereu inainte, e inca verde!

  5. Sburatorule
    Povestea e atit de frumoasa, ca nici nu mai conteaza, dac-ai fi futut-o sau nu. Adica stai, pentru tine s-ar putea sa conteze, dar tinind cont ca i-ai mentionat numele, n-ar fi fost elegant sa ne fi spus mai multe. A fost exact atit cit era nevoie si frumos😉

  6. Numele poate fi fictiv totuși, Papa. Eu nu-l dau niciodată pe cel real. Poate că nici Sburătorul.🙂

  7. slvc
    Asta cu „eu nu-l dau niciodata” mi-a placut mult😀
    Deci tu crezi ca numele-i fictiv si povestea adevarata? Eu speram ca numele sa fie real si detaliile omise, voluntar😉

  8. ia luati cu-un banc:

    ***Merge trenul liniştit pe calea ferată şi brusc o ia la dreapta!

    Iese de pe calea ferată şi o ia prin aratură, porumb, cartofi, lucernă, iar porumb, pădure, cartofi, iar lucernă şi iese inapoi la calea ferată şi merge mai departe. Pasagerii şocaţi, se duc la mecanic sa vadă care-i treaba. Intrebat de cele intamplate, mecanicul le răspunde:
    – Era unul la vreo 200 m , care se căca pe calea ferată, ce era sa fac?! Pasagerii:
    -Trebuia să-l calci, in morţii mă-sii!
    Mecanicul:
    -Păi tocmai in lucernă l-am ajuns!

  9. @papagigli:
    Asa cum este si normal, tot ceea ce se citeste aici este fictiune. Pentru cei mai deprinsi cu scormonitul exista toate lamuririle posibile.
    Pe de alta parte, lumea isi are tot timpul doza optima de „valentine”, simple substantive comune.

  10. frumoasă povestea, chiar dacă puțin tristă. felicitări

  11. kid
    Autorul e singurul in masura s-o stie. Dar eu spuneam ca oricare ar fi fost situatia „a fost exact atit cit era nevoie si frumos” Asa ca, despre ce discutam?😀

  12. Discutam despre „contururi”.

  13. Foarte bine scris, ca de obicei🙂

  14. In privinta contururilor, asa cum sunt ele prevazute-n postul de fata, mi-e cam greu sa ma pronunt, pentru a nu-mi lua citeva genti in cap😉 Asa ca, subiectul asta, propun sa-l discutam la o bere, si nu in principiu, ci urmarind contururile ce se vor perinda prin fata ochilor😉

  15. Pentru cine-i interesat sa participe la „provocarile papale”, va anunt ca au fost postate si nu sunt chiar deloc infantile😆 Jur!😉

  16. Foarte frumos:) Astea sunt clipele pentru care merita traita viata

  17. @gigi:
    Despre care dintre ele vorbim?

  18. Daca e fictiune,e frumos scrisa.
    Daca e o amintire,e frumos relatata.Ceva cald,sincer,curatAsa cum ramin amintirile a ceva frumos inceput si neterminat sau neinceput si terminat inainte de a incepe,dar cu probabilitatea unui, oare…ce bine ar fi fost,…va mai fi?….

  1. Pingback: Melteanul de asfalt « Buimacii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: