Dai un ban, dar stai în… casă!

Propun să începem această minunată seară în ritmuri de dans şi valuri de şampanie deoarece astăzi prietenul şi colegul  nostru buimac Cumăsline împlineşte o frumoasă vârstă! Îi urăm şi noi pe această cale La mulţi ani sănătoşi!!
P.S. Noi, prietenii tăi buimaci, suntem alături de tine şi aşteptam să dai de băut!

Dacă mai aveţi chef puteţi arunca un ochi şi pe textul scris de Georgiana, dacă nu, let’s celebrate!!

Scris de: Georgiana
Ce nebunie! Ce extaz! Avem căsuţa noastră! Mare ne-a fost exaltarea (mie şi omului vieţii, cum îmi place mie să-i zic) acum aproximativ trei ani când ne-am cumpărat apartamentul în care trăim şi în prezent. Nu mai pomenesc nimic de sacrificiile aferente acestei acţiuni de teamă să nu mă apuce durerea de cap, nu de alta, dar abia am stăpânit-o c-un hap. Aşadar, după cinci ani de şedere prin căşile altora, ne-am văzut în sfârşit instalaţi în cuibuşorul nostru, că vorba aia: “Până şi melcul are casa lui”, chiar dacă niciodată n-am să înţeleg la români (mă includ aici şi pe mine), dorinţa asta de-a fi proprietar, de parcă am lua ceva cu noi într-un inevitabil final… Nu mai pomenesc nimic nici de faptul că rata pe care-o plătesc acum lunar este cu muuult mai mare decât chiria pe care-o plăteam… Hai să revin, optimistă, la subiect. Deci, ne-am văzut visul cu ochii. Acest minunat vis are treizeci şi opt de metri pătraţi cu tot cu balcon. La momentul achiziţionării lui arăta jalnic… adevărate opere de artă din ipsos pe tavan, calcio vecchio, micaşist etc.

Şi dă-i şi luptă, şi bagă purcoiul de parale-n el, şi dă-i cu văruială şi cu gresie şi cu faianţă şi cu parchet!!! Mai frumos spus – personalizare. Am făcut toate demersurile care se pot face pentru a-i da o notă caldă şi primitoare. Cred c-am reuşit. Toată tărăşenia a durat vreo lună şi jumătate şi ţin minte că, de sătui ce eram de atâta var, am lăsat muncitorii pe mâna mamei (ocazie cu care-i mulţumesc) şi-am plecat la mare pentr-o săptămână! Când ne-am întors, treaba era aproape de final.

Nu pot să uit primele trei nopţi aici… Din motive de neadaptare, nu reuşeam să dormim. Deloc. Nici căţelul. Era o linişte de neimaginat.  Noi, veniţi dintr-un cartier gălăgios şi supracirculat, nu reuşeam nicicum să acceptăm liniştea. Şi, cum trebuie să ai mare grijă ce-ţi doreşti că ți s-ar putea îndeplini, iată de ce-am avut parte în toţi aceşti trei ani care s-au scurs de la momentul mutării noastre aici. În prima jumătate de an a fost bine, am primit musafiri, petreceri de casă nouă, un adevărat cuibuşor de nebunii. Până într-o seară, când se făcea că stăteam cu omul vieţii la teveu (ne uitam la Megastar) şi aud o bubuitură puternică, dar totuşi înfundată. Cum nu sunt amatoare de senzaţii tari, n-am sărit ca arsă să văd de unde, cum şi ce anume s-a auzit; am trecut cu vederea. A doua zi dis-de-dimineaţă, mi-am scos câinele la plimbare şi ridic privirea… Ce mi-e dat să văd? Geamul de la balcon, spart. Cum, care balcon? Al meu. Fraţilor, sincer, nu-mi dau seama ce fiară supermană a putut să arunce c-o piatră până la etajul trei!?  Tot ce ştiu, şi vă jur cu mâna pe inimă, este că n-am făcut niciun rău nimănui în viaţa mea… Am depăşit momentul; alţi bani, altă distracţie, alt geam termopan. Ţin minte că aveam chef şi de glumiţe pe tema asta şi mi-am zis că oricum era murdar şi-o schimbare e binevenită.  După încă vreo şase luni, primesc un telefon de la omul vieţii, care, cu un ton precipitat, îmi zice: “Hai acasă, dar procură-ţi de undeva, şi fă-o repede, o umbrelă!” Ploua tropical. O ploaie călduţă, de vară.  La mine-n casă. Domnii de la punctul termic, fără nicun avertisment prealabil, au aplicat una bucată probă de calorifere. Ghinionul meu a fost că vecinii de deasupra aveau un calorifer spart şi, ca să fie treaba ca la carte, erau şi plecaţi în străinătate. A fost dezastru, fraţilor! Pereţi uzi, rămaşi pătaţi şi-n ziua de azi, parchet umflat şi-o putoare umedă ulterioară! S-a cam ales praful cu alte cuvinte. Sănătoşi să fim, mi-am zis, bucuroşi le-om duce toate… La scurt timp, am găsit şi antena maşinii ruptă. ‘Nica toată!

Aşadar, liniştea de care vă vorbeam la început s-a transformat în coşmar, hai să nu exagerez şi să-i zic “coşmărel”. Liniştea aceea, practic, lipseşte cu desăvârşire. Ca un făcut, de câte ori mă las la orizontală cu intenţia de odihnă, de întins ciolanele, de visare,  cineva se apucă de bătut cuie! A devenit regulă (vă jur!). Stau şi mă întreb cât de gospodar trebuie să fii să-ţi găseşti zilnic ceva de bătut!!? În zilele mele “privilegiate”, bătăile sunt secondate şi de urletele şi tropăielile copchilului de numai trei ani care locuieşte deasupra mea (progenitura vecinilor de erau plecaţi în străinătate, timp în care casa mea devenea piscină)… Cel mai bine aleargă între orele 23 – 24, atunci atinge energia lui apogeul (eu ţin minte că mama mă băga cu forţa la somn la maxim orele 22.00, fără drept de apel)! Mai am şi-o vecinică de vreo 12 ani, locuieşte pe acelaşi palier cu mine şi nu ne desparte decât un perete (de carton, cred). Se pare că visează la o carieră de soprană. Ea n-are nişte ore dedicate, când o năpădeşte talentul; atunci dă drumul la “repertoriu”, tare, cu putere şi convingere. Bănuiesc că-n timpul ăsta se şi oglindeşte, iar ondulatorul de păr îi ţine loc de microfon (recunosc, aşa făceam şi eu in copilărie, numai că eu eram mult mai “artistă”, aveam nevoie şi de spectatori şi pentru asta trăgeam maşina de cusut în faţa geamului, pe care mai apoi mă urcam, şi mai şi dansam! Până când m-a pârât la mama o vecină)…. De vecinul de dedesubt ce să vă zic? Nu mă deranjează foarte des. Doar o dată pe lună. Când se îmbată. Ajunge noaptea târziu acasă musai supărat pe nevastă şi pe cei cinci copchii din dotarea proprie, gospodar şi el de altfel… (mă întreb cum or sta sărmanii în doar două camere?). Oricum, îşi face numărul, le zice de mamă vreo două ore, după care bănuiesc c-adoarme. Mă credeţi sau nu, chiar şi acum bate cineva în  ceva, că doar e oră de amiază… Nu ştiu în ce bate, nici nu mă mai interesează, aş fi vrut doar puţină linişte în casa asta la care mai am de plătit încă 25 de ani!!

Undeva în străfunduri visez la o căsuţă micuţă pe pământ. Cam atât. Mă întreb doar: aşa o fi peste tot?

Posted on Ianuarie 19, 2011, in Ăștia suntem, cu ăștia defilăm!. Bookmark the permalink. 81 comentarii.

  1. Leț!
    Măcar aici vreau să fiu prima care-i cântă, precum MM lui JFK, Happy Birthday, dacă la el pe blog am ratat startul.😀

  2. La multi ani, Cumăslineeee! Te pup pe portofel!!

  3. La multi ani , papa! Sacoul ala roz e grozav!😉

  4. Geogiana, eşti „mortală”! Mă gândeam, după cele povestite, că ai un „magnet” special pt toate aceste „binecuvântări” de care ai parte. Dacă reuşeşti visul cu căsuţa (Doamne ajută!), ai grijă să nu fie pe acolo cârtiţe, serpi sau galerii de la …ocnele de sare, pe sub casă!😀

  5. Bre ! io i-am zis si la ‘mnealui acasa, ii zic s-aci lu’ sarbatoritu’ cumasline:
    Multzi ani de sex in continuare !

  6. măz, s-o ai ca paru cât o fi-n stare să ridici paharu

  7. @Giana
    Cu mici nuante, asa-i peste tot la bloc.
    On topic, la mine a inceput un flex…

  8. Dragi buimaci,
    Probabil, ne dăm şi noi cu părerea, tocmai datorită faptului că iniţiatorul proiectului cu teatrul improvizat se sărbătoreşte azi, s-a amânat reprezentaţia din seara asta….

  9. La mulţi ani, fericiţi, sărbătoritului!

  10. Aloooo! Ce-i amorţeala asta aici??? E chef sau ce mama naibii???
    Didino, mai lasă mopul ăla şi invită-l şi tu pe domnu Traian la dans, că iote cum stă singur acolo-şa în colţ…..

  11. Iote și la ăștia ce gătiți viniră! Zici că merg cine știe unde. Numa văd că nu le ieși nica în sara asta. Nici teatru, nici beuta.
    Ăsta da ghinion!😀
    Noroc că are doamna Georgiana sămânța de vorbă la ea!

  12. DJ, muzica!!!

  13. Acuma vine băiatuuuu!!

  14. Hai fă doamnă cu numa de zbânțuială na-m chef acum, la cum mă dor șelele. Domnu Traian îi șprințar, nu ca mine. Nu poci țâne pasu cu iel.😦

  15. La multi ani, sarbatoritului!
    Sa vina cu o sticla de cognac ceva😉

    Georgiana, scapa-te cumva de pacostea asta😀

  16. Didino, ia pe domnu Traian la dans, doar nu vrei să rămâi fată bătrână!! Hai că vorbesc cu digei să pună ceva mai soft! ufff!

  17. Pentru doamna Didina!! Poftiţi la dans! e soft, numai bună pentru unduit şalele dureroase! 😀

  18. Ca la Breaza știe?
    Că io numa pă aia dansez.
    Dacă nu, so ia la dans pe doamna aia cu cearșaf…. Chiar doamnă, la-ț mai putea pune din când în când în clor…

  19. Seara buna lume! La multi ani sarbătoritului!
    Suntem internationali frateeeee!
    Am ajuns până in cele mai indepartate cotloane ale lumii!

  20. Şi de la Digei pentru doamna Laura!!

  21. Pentru doamna Didina, ca la breaza!!!

  22. Ete na la ea! ca la breaza! vreau s-o scot de sub masă și ea nu și nu! Fiț-ar breaza de râs!!

  23. Seara bună Sailore! Treci la breaza, lasă taivanezii ăia naibiului! Nu vezi că-i petrecere? Uf!

  24. Digei, Vreau să o dansez pe Didina o „Braşoveanca”. Se poate?

  25. Pentru domnu’ melancolicu’, ca’l vad cam abatut in seara asta…

  26. Sailor, se poate, ori sunt dj ori nu mai sunt!😀
    Hai Didino fată, iote că ai succes în seara asta!!

  27. Ptiii, m-am molpisit de la Pamela cu „fată” ăla!😀
    Vă invităm la dans! Un doi doi, doi … probă de microfon, fon fon fon…!

  28. La multi ani, Cumasline! sa ne traiesti si ca capra’n fund s’albeşti!!!😀

  29. Laura, m-oi scăpa când voi avea bănuţi să-mi fac o căsuţă pe pământ!!

  30. Bag de seamă că-i chef mare aici!! Ce se bea?

  31. Multumesc domnule sau doamna Digei🙂

  32. Georgie, cine nu vrea o casuta pe pamanu? io stau in chirie, dar e ok. Liniste si pace. Doar cate un avion ma mai enerveaza cand imi strica privelistea sau face zvomot, in rest…

  33. Laura, cu mare placere, in seara asta va stau la dispozitie!

  34. Si pentru SLVC o melodie, care’am auzit eu ca’i place!😉

  35. Georgiana, am auzit zgomotul de la dopul unei sticle de coneac.

  36. Si din partea DJ pentru Cumasline!! hepi bărsdei!!

  37. Ia fiți atenți la Didina!! Iote ce mândră dansează ea acolo… ptiu! să nu fie de deochi!!

  38. Băi da mare sala de bal pentru aşa puţini oamini! S-a cheltuit sărbătoritul nu glumă!

  39. Strigo,
    Unde esti mama, c-a zis Didina sa ma bagi la clor…!!

  40. Sailorman, eu sunt plătit să dau muzică chiar şi pentru doi oameni, aşa că….

  41. Huo, mai cătinel, domnu Traianu, că-mi zdruncinași creherii capului!
    Fă doamnă, fă Mărunțâca aia oleacă mai tare, să-i prind ritmu!

  42. Domnu Traian, spuneţi ce muzică vă doreşte sufleţelul şi vine băiatu!!

  43. Digei, pai văd că s-au cam facut perechile. Bagă ceva aşa să o dansez pe Pamela până îi sare rujul de pe buze.
    Pamela, dansam?

  44. Domnu Traian, asta vă corespunde?

  45. floru' din grădină

    Păi având în vedere că aveţi şi bătbaţi despuiaţi p-acilea, io cred că-i chef cu cipăndeili.
    Deci io mascul, n-am ce căuta p-aici.

  46. Sailorman,
    Să dansezi cu Pamela, vrei. Ia să vedem ce avem pe aici…. Da, am găsit!

  47. Traian, aci is… pregatesc ligheanul ;))

    Domnu floru’ apoi in trupa de cipindei mai aveti si matalutza loc😀 Sa avem ce admira, daca tot belim ochii!

  48. Domnu Floru, ăia despuiaţii îs în camera de alături. Pentru dumneavoastră avem de exemplu:

  49. Daaaa, Digei! Mă-nbunesc după privirea ei!

  50. Domnul Floru, sau poate asta?:mrgreen:

  51. Digei, păi nebuneala asta se cheamă muzică? Mă doare capul!!! Ceva de la Adrian Minune nu aveţi?

  52. floru' din grădină

    Ceau, v-am pupat .

  53. Mda, Digei se duce să mănânce ceva şi să bea un cognac, c-a observat el că nu prea aveţi chef….

  54. mda… ‘or dansa cand ‘or avea o suta de ani….

  55. ceau, Florule! te mai asteptam!

  56. Aici din cauza la muzica voastra mi se incarca greu pagina😦

  57. Pfoai! Am răma singur cu damele! Visul vieţii mele.

  58. Sailorman, din pacate, s-au împărţit pijamalele… Vezi poate-a mai rămas vr’una şi pentru tine!
    E 22.30, ce naiba? Lumea bună e în pat la ora asta!!

  59. Pamela , continuam cu o petrecere in pijamale. Pentru mine merge şi o cămaşă de noapte. Se transformă mai uşor in cort.

  60. Mie la slvc mi se incarca pagina mult mai bine, aici dureaza o vesnicie. Pana ma trezesc io mi-o fujit idea😀

  61. Laura, se incarca mai greu si probabil pentru ca suntem acasa la wordpress🙂
    Dar tu spune ce ai zis, ca noi avem rabdare😛

  62. Haidi, Laura odata cu ligheanul ala ,
    ca astia se culca, s-au despuiat deja…

  63. Da’ di ci Traian? vrei sa te speli pi chicere?

  64. @Giana
    D’apai cum?

  65. Păi nu-i cazul acum, că doar nu mă laşi singură aici!

  66. Oameni buni, am venit, am dansat, am băut un cognac, dar de mâncat nici măcar o maslina…O iau spre un restaurant de la şosea.
    Petrecere frumoasă in continuare!

  67. Dragutilor, mii de multumiri pentru post si pentru urari. Toate cele bune va urez si imi cer scuze ca am cam luat-o la cioc cu Teatrul ad hoc. Serviciul meu, din motive necunoscute, e total impotriva acestei initiative si nu ma lasa sa ma joc. Labe!😉 Dar o vom face negresit.

  68. Pfuai!
    Iar fu dezmăț p-acilea!
    O săm-i cer transferu la bibiloteca!

  69. floru' din grădină

    Coano Didino, păi la bebleotecă vrei matale ?
    Să mori proastă ?
    Păi acilea ceteşti mai mult decât într-o bebleotecă, ia , cognac Courvoisier, champagne Cordon Rouge, vino di Chianti, Amstel lager beer – leteratură universală mâncaţiaş.

  70. Domnu Floru
    Tare mii teamă că de la atâta cetit mi s-o face ficatu conopidă… Așea, di la cărți, cel mult mă ias cu strănut. Da tot îi bine, că nu mă mai chinui să dau paginile cu deștu.

  71. floru' din grădină

    Ce bine vor fi lipite paginile la cărţile pe care le strănuţi matale – una de alta.

  72. Haidi, bre! Ma-i văzut vreodat că strănut cu precipitați?
    Ce naiba, îs fomeie emancipată! Pun sorțul la gură!

  73. Si eu care eram suparata pe vecinii mei. Dar daca stau sa ma gandesc nu prea s-au mai auzit manele dinspre apartamentul lor, de vreo doi-trei ani. Asa ca se impune sa-mi revizuiesc atitudinea.

  1. Pingback: BLOG DE BLOG 2010 « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  2. Pingback: O figură cu stil. Sau despre blogul lui Alex Mazilu « Blogul lui Teo Negură

  3. Pingback: Naufragiatul « Cristian Dima

  4. Pingback: Regnul animal « Un blog cu năbădăi

  5. Pingback: Amintirea unei stele « Gabriela Elena

  6. Pingback: BLOG DE BLOG – cele mai bune bloguri din 2010 « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Clasament bloguri 2010 « Popateapa's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: