Seminţe de floareeeee

Pe vremuri, se întâmpla ca nobili de viță veche să simtă nevoia unei contopiri cu lumea de jos, motiv pentru care, fie își luau de nevastă o femeie simplă, fie mergeau la stabilimentele cu felinar roșu; pentru un pahar de sherry și o conversație spumoasă cu pensionarele instituției, evident, nu pentru alte cele. Tot așa și noi! Intelectuali subțiri, mirosind delicat a parfum de calitate, veșnic cu o carte în mâna stângă și cu dreapta pe mouse, iar cu cealaltă pe telecomandă, simțim câteodată nevoia să ne asemănăm vulgului, așa că îi împrumutăm obiceiurile.

 

Scris de: Alexandra
Se intampla de doua-trei ori pe an sa ma apuce o pofta nebuna de mancat seminte de floarea-soarelui si chestia asta ma tinea cam o zi jumate. Timp in care nu mai puteam face altceva, decat sa clantan la seminte. Cadeam intr-un soi de prostratie similara cu retardul  si nici macar nu mai puteam gandi; adica, pana la urma, cred ca era un soi de retard mintal autoindus, voluntar, daca se poate spune asa. Interesant este insa ca in toata aceasta perioada, desi mintea nu-mi mai folosea la nimic, imi dadeam seama de ceea ce faceam si singurul gand care mai imi trecea prin cap, usor si lin ca o pasare in zbor, era: ” Ia te uita, mananc ca o imbecila seminte, nu fac nimic, nu ma mai pot ridica de pe scaun… cat dracu o mai tin asa?” Si cam atat.

V-am zis: ma  tinea o zi sau doua. Intre timp, vasele nespalate se adunau gramezi in bucatarie si incepeau sa capete un iz… gunoiul statea nearuncat, florile, neudate. Cred ca in momentele alea ma decorporalizam, pentru ca aveam impresia ca ma si vad, ca intr-o oglinda: ochii larg deschisi, inexpresivi, de fapt, tampi, ce s-o mai dau cotita, si gestul mecanic de a duce mana la punga cu seminte, apoi la gura, apoi in castronul cu coji, si  din nou la punga cu seminte. Era posibil  ca faceam in felul asta, fara sa fi stiut, unul dintre cele mai grele exercitii yoga, acela de a-ti goli mintea de orice gand. Cert e ca la un moment dat, ma trezeam. N-am sa stiu niciodata ce anume provoca trezirea mea, important este ca ea se petrecea atunci cand situatia devenea critica, mai precis cand ceilalti din casa incepeau sa susoteasca si sa-si dea cu parerea daca sa cheme salvarea sau sa ma ude pur si simplu cu apa rece.

Eram intr-o asemenea perioada cand a trebuit sa merg undeva cu masina. De data asta, conducea sotul meu, pentru ca, evident, eu aveam mainile ocupate cu seminte, drept pentru care ma aflam pe scaunul din dreapa soferului. Punga cu seminte o tineam intre picioare, cu o mana mancam, iar in cealalta strangeam cojile. Binenteles ca la un moment dat, mi s-a umplut mana de coji si imi aduc perfect aminte ca ne aflam pe centura, undeva intre Pantelimon si Popesti. Trebuia sa scap cumva de coji si, ce sa fac si eu, deschid geamul si le arunc afara. In definitiv erau material bio, deci nu pot spune ca poluam mediul. Plus ca ploua destul de tare si batea si vantul, deci imediat s-ar fi imprastiat in cele patru zari. Am deschis deci geamul si le-am lasat sa zboare.

In secunda urmatoare, am auzit un scrasnet de roti ca de frana si niste urlete. N-as fi dat importanta zgomotului, preocupata fiind sa trec la urmatoarea sarja de seminte, daca nu mi-ar fi scapat privirea,  absolut intamplator, în oglinda retrovizoare. Acolo am vazut cum un motociclist facea slalom chiar in spatele nostru, dar era un slalom acrobatic, pentru ca tinea ghidonul cu o mana, iar cealalta era ridicata in aer, avand pumnul strans, pe care il si flutura a amenintare. Bizar. M-am mai uitat o data, de asta data prin luneta si atunci am vazut! Toata casca de protectie a motociclistului era plina de coji de seminte de floarea-soarelui, care fiind unse cu saliva subsemnatei, se  lipisera foarte misto.

Din ziua aceea n-am mai mancat seminte. Ma mai apuca din cand in cand nostalgia, in special cand mai vad o reclama la seminte la televizor, raman cateva secunde visatoare, pentru ca imediat sa revin la realitate si sa ma duc la bucatarie sa-mi iau un fruct.

Poate ca ar trebui sa scrie si pe pungile cu seminte, ca la pachetele de tigari: SEMINTELE POT SA UCIDA!

Anunțuri

Posted on Ianuarie 12, 2011, in Ăștia suntem, cu ăștia defilăm! and tagged , . Bookmark the permalink. 26 comentarii.

  1. Da deacritice dea-lea de se pun pă litere na-veți doamna Alexandra? Sau avurăți și se pierdură pe podea… Dacă îi așea, scuze că nu le văzui și le loai cu mopu, că erea mici.

  2. pai daca nu stii sa scapi de ele cu dexteritate, din poignee, prin coltul gurii una cite una pe fereastra … 😉

  3. Eu am renuntat la seminte de cind era sa ramin impotent. Acum multi ani, din cauza semintelor m-a usturat virful limbi ingrozitor, asa ca n-am putut folosi acest organ pentru vreo saptamina, ceea ce m-a pus in situatii destul de jenante 😀

  4. Bun baiat…

  5. Şi milionarii mănâncă seminţe, nu-i aşa? Observ in poză pe Gică Popescu, fost fotbalist şi actual milionar .

  6. „ne aflam pe centura” !!!
    Ce cauti beibi pa centura, a? Omori uomu ?

  7. @Sailor
    Păi, cum crezi că au ajuns ei milionari? Spărgând semințe! Dar să nu-i spui Alexei, că se apucă din nou! Și vezi ce ravagii face. =))

  8. Crezi că seminţele de dovleac conferă o mai mare prestanţă? Sau rămânem tot la astea de floare?

  9. Nu contează atât soiul, cât stilul de a le sparge și de a le reda mediului ambiant. Dacă o faci cu degetul cel mic ridicat, iar dacă la el mai ai și unghiuța aia sexy, șansele tale cresc considerabil. :))

  10. Printre seminte de floareeeee luati si cumasline de la :

    StropiDeSuflet said: ianuarie 12, 2011 la 13:59

    Acu bag eu de seamă că fărămăsline blogul aista ar fi un fel de ciolan jalnic, fără pic de bucăţică pi dânsul. Făcu şi omu o poezea numai bună de IMN NATIONAL şi ca să nu recunoaşteţi că vă reprezintă v-aţi făcut toţi că plouă şi-aţi luat-o pi arătură cât vă duseră boii cu jugul de+aţi nimerit şi+n Cuba, numnai aici nu.
    Deci
    VIVA CUMASLINE !
    A fost o dată – cumasline
    Un blog buimac – fărămăsline
    Si-o face lată – cumăsline
    Intr-un hamac- fărămăsline!
    buimaci există- cu măsline
    dar sunt nimic – fărămăsline
    plantaţi deci bloguri- cumasline
    şi nu citiţi – fără măsline.

  11. ( gata lobby-u’ !)

  12. Hai salut, buimacilor!
    Măi, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de când am mâncat seminţe până-am ajuns să mă răstesc la bocanci, n-am mai pus gura pe ele!
    Şi pentru că veni vorba, eu prin străinătăţuri n-am văzut oameni mâncând seminţe… Mă gândesc c-o fi un fel de tradiţie doar la noi 😀

  13. Pe unde’o umbla naşa, respectiv autoarea textului? N-a mai dat niciun semn de vreo doua zile….

  14. Ei, nașa cred că intră de la comentariul 100 în sus. 😉

  15. georgiana: in strainatatea din jermania semintele se gasesc la raion select de haleu exotic alaturi de sushi, mincare vietnameza si altele. Aproape de rahatul turcesc din care se face prajitura cu rahat. Prietenii stiu de ce 😀

  16. ba da georgiana…mie mi-au trebuit doi ani sa gasesc seminte in magazinele turcesti din austr,ca ,,desert”…nu stiam.
    de gasit se gasesc ca mancare ptr pasarele si tin minte cand a cumparat Schatz doua chile ptr ele,iarna…mi-a interzis categoric sa pun gura pe ele(pe seminte si erau si pestrite..)..

  17. Cool, eu le-aş băga în farmacii, ajută la tranzit! 😀
    Scorpio, şi tu ai fost ascultătoare? :)))

  18. pe cuvant de cercetas ca da!

    uite,tonul l-a dat stropi de suflet..eu continui un pic..

    ,,Cand Cumasline scoate limba,sare dopu’
    Pamela face ochii mari mirati
    Si-apare si Didina acu cu mopu,
    Sa stearga tot cu clor,sa fie iar curati.”

    mergeti mai departe…

  19. seminţele sunt de 10 ori m-ai bune decat ţigările

  20. aha, deci avem seară tematică… ia să ne gândim…. hmm….
    Cnusi, aşa-i…

  21. Buna seara lume! Ia să vă dea băiatu’ câte un cornet de americane facut din bancnota de 100$.
    Mai zice cineva ceva? Se mai opune careva?

  22. buna faza mi-l si inchipui pe ala injurand de zor 🙂
    in ceea ce priveste semintarea, pe mine ma apuca vara ca sa pot scuipa direct pe jos in iarba si pana nu mi se umfla botul de la sare nu ma linistesc!

  23. Ar fi putut fi duse de curent si in interior si-apoi sa vezi distractie sa le aduni.

  1. Pingback: UPDATE LA PAveste fără sfârşit – Medieval Story « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  2. Pingback: Vincent Van Gogh (doar o filă) « Mirela Pete. Blog

  3. Pingback: BVLGARI sau expresia rafinamentului. Bijoux&parfume « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: