Ce cântam în maşină

E sâmbătă, e timpul destinderii, a scuturării de scamele stresului. Avem o specialistă printre noi, că doar ne-am ales cu grijă stafful. Metoda propusă de ea e verficată de către membrii echipei, așa că o recomandăm cu căldură! Mai ales pe timp de iarnă!

Scris de Balaura

Zilele trecute, citeam în “Asul verde” un articol despre stres. Cand l-am terminat, aveam în cap imaginea lu’ Mărgineanu. Mihai Mărgineanu! M-am pomenit întrebându-mă ce legătură are MM cu stresul meu,  aşa că am reluat lectura.

În special vocalizele combat stresul, Indiferent dacă veţi cânta într-un cor sau vă veți da drumul la voce ca să vă alungaţi plictiseala în timp ce conduceţi maşina. Cântatul  vă va determina automat să respirati mai profund, ceea ce vă inviorează şi vă sporeşte concentrarea.

Și, iată, revelaţia s-a produs: mi-e imposibil să-l ascult pe Mărgineanu fără să cânt cu el, iar singurul loc de pe lume unde mă încumet s-o fac este în maşină!

Căci de mic copil mi-a fost dat să aud  proteste vehemente atunci când mă apucam de cântat. Întotdeauna cineva cu ochi înlăcrimaţi şi cu mâinile încleștate peste urechi mă implora sau mă avertiza ultimativ să tac. Singurul care a crezut în capacitatea mea de a-mi revela potenţialul ascuns al harului latent a fost bunicul patern, care s-a chinuit într-o vacanţă de vară să mă-nveţe să cânt la vioară. A fost ceva absolut traumatizant chiar şi pentru auzul meu, oricum nehărăzit de soartă, aşa că m-am dat bătută. Bunicul a mai sperat o vreme, împotriva evidenţei și a întregii familii, dar, cum bietul om a cam cochetat spre apusul vieţii sale cu Alzheimer, eu îi acord circumstanţe atenuante.

Să revenim la Mărgineanu. Prima dată l-am auzit acu’ vreo 4-5 ierni, când am primit un CD de la fie-mea cu cântări de-ale lui. A fost dragoste la prima auzire! (şi la a doua, şi la a treia!) şi de-atunci, cânt cu el pe viaţă şi pe moarte: măă iubeștee femeeilecaaade, dă-te, bă, că caaaade stă păduchii-ntinși la soareede la Mitu, zis Tâmpitu’/ Doamne, ce dă bine cu cuțitu’.

Bineînţeles că simbioza asta muzicală poate să se manifeste doar în sezonul rece. Când vine vremea geamurilor coborâte, lumea începe să-ntoarcă capetele pe stradă, căutând sursa de scandal, aşa că mă liniştesc o vreme, până la următorul sezon rece, când o luăm da capo cu şi mai mult entuziasm.

A! şi mai am o melodie pe care n-o pot asculta decat  participând: Perhaps Love. John Denver şi Placido Domingo cântă dumnezeieşte împreună. Am auzit melodia asta cântată separat, de fiecare dintre ei, sau în tandem cu alţii… sună bine, are versuri frumoase, dar degeaba, doar împreună îmi creează starea aceea specială de ajun de Crăciun/dimineaţă senină și geroasă de iarnă /primavară proaspătă /vară împlinită/ toamnă cerebrală… toate la un loc. De data asta nu răcnesc alături de ei, ci recit versurile-n gând.

În rest, ascult muzica. Mai îngân, mai  fluier (bineînțeles, fals), dau din cap, din câte-o mână… dar numai Mărgineanu mă ştie face să cânt ca o primadonă!

Anunțuri

Posted on Ianuarie 8, 2011, in Ăștia suntem, cu ăștia defilăm! and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 54 comentarii.

  1. asta mi-a adus aminte de i-haaa, i-haaa – urile mele sub dus! :D:D:D

  2. Bai, ce-i aici? V-ati luat o scurta menopauza?
    Mie Margineanu asta nu-mi spune nimic, din cauza ca nu-l cunosc. Cit priveste cintatul sau mai bine spus lalaiala, eu prefer sa ma confesez, ma linisteste 😉

  3. Pe Mărgineanul meu în cheamă Grigore. Leșe. Doar că n-am ”țavă” să-l pot nici măcar îngâna. 🙂

  4. Bai, tocmai am compus un poem, sa-mi spuneti daca va place. Nu prea sunt stiu daca punctuatia e corecta

    Hibernala

    Frig ii,
    Futu-i!

  5. @papagigli:
    A doua intrebare nu trebuia „stricata” intr-un comentariu….
    Pacat de ea!

  6. Uitasem ar mai fi un blues pe care-l fredonez la volan 😉

  7. Nu-l întârâta, bre, că ne umple mintenaș de buline roșii! :)))))))))))))))))))

  8. Asa intrebare merita o soarta mai buna, o postare scrisa cu frustrarea la vedere si rusinea pusa la colt, pe coji de nuca!

  9. Pentru o mandruta din alt sat, piesa asta am cantat:


    Insa nu m-am capatat!

  10. Asta-mi amintește de o poezie publicată pe Dailycotcodac
    The fish
    Oh,
    wet
    pet.

  11. Virtualule
    E mindruta sau andruta, ca ma hotarisem la un post despre andropauza 😉

  12. Deci…
    apropo de behăit, eram la Palermo, în cadrul unei burse şi eram cazaţi (eu şi încă doi colegi) într-un apartament dintr-un imobil mai pitoresc, cu o curte interioară în care dădeau balcoane şi terase într-un fel mai… neregulat, care încotro. Terasa noastră, fiind la ultimul etaj, era cea mai mare şi noi scoseserăm afară masă şi scaune, pentru a lua masa mai la răcoare şi fotolii unde ne pierdeam vremea la o ţigară şi un pahar de vorbă.
    Într-una din zilele în care eram foarte ocupaţi şi foarte solicitaţi de activităţile din urmă, mă pun eu să fredonez un „Oh, sole miooooooooo” mai din fundul bojocilor. :)) Fredonat e foarte pretenţios spus. Era mai mult un sunet de-ăla care se aplică în ateliere pentru a testa antifonarea maşinilor. La care fază, ca răspuns la versul meu, se aude din fundul puţului curţii interioare, un glas baritonal, foarte exersat (cu siguranţă omul era un profesionist al muzicii de operă): „Sto fronte a teeee-ee-ee-ee-eeeee…” cu inflexiuni superbe pe e-urile alea ortografiate de mine. Bine înţeles că am izbucnit cu toţii în râs. Văzând că eu nu întreprind nimic, omul mai aruncă un „Oh, sole mioooooooo” într-o interpretare de 5 stele şi iar pauză. Se vede treaba că aştepta răspunsul meu. Văzând că eu tot nu reacţionez, mă şi încurajează: „Dai, cantiamo insieme”. I-am aruncat un „No, grazie” printre hohote de râs. După execuţia lui magistrală nu mai avea nici un rost să pun în pericol geamurle imobilului. Şi, în ciuda îndemnurilor prietenilor mei, am preferat să tac la fel de magistral.

  13. Poezia asta merge şi în varianta cu bulină foarte roşie cu titlul de „The pussy”. E tot un pet, nu?

  14. Ceea ce-mi aminteşte de o replică din „The Ugly Truth”:
    Ea îi explică lui că s-a uitat la show-ul prezentat de el total întâmplător pentru că pisica ei călcase pe telecomandă şi schimbase canalul la TV. La care el răspunde:
    – Well, thank your pussy from me, than…

  15. Eccellente, Maestro!
    Chiar merita să cânți ”insieme” cu el. 🙂

  16. M,de obicei imi fac playlisturi cand plec la drum. In rest, ma salveaza playerul – full of great music. And yes, I do sing along. ;))

  17. Eh, cum m-ai făcut tu să-mi aduc aminte de tinereţi, apropo de cântatul din tot sufletul, dar nevăzut, neauzit! Mie, vocea mea de aur (a se citi „zgomot de oale răsturnate”) mi-a adus un „pretedent” la… prietenie, că aşa era pe atunci. Aveam vreo 14-15 ani şi mă produceam, în toată splendoarea, în bucătărie (m-a pus maică-mea de mică la cratiţă, să fie sigură că viitorul ginere nu va fi hrănit doar cu ouă prăjite şi, în cel mai fericit caz, cartofi prăjiţi). Ei şi cum eram „famelie” mare, aveam destul de gătit şi, implicit, de cântat. Icneam tot ce era la modă: Corina Chiriac, Angela Similea, Mihaela Runceanu, Mirabela Dauer, etţetera, etţetera, crezând că nu mă aude nimeni, în afară de oalele de pe foc. Greşit. Într-o zi, vecina şi prietena mea de sub noi, adică de la etajul inferior, nu vă gândiţi la prostii, îmi zice: „Te-a auzit văru-meu, Viorel, cântând şi vrea să te cunoască”. Am crezut că glumeşte. Dar nu glumea: văru-su, Viorel, venit în vizită şi mai mare cu vreo 5-6 ani, de câte ori mă auzea icnind – pardon – cântând, cică se instala în bucătărie şi mă asculta. Trebuie să fi fost masochist băiatul ăla, că, altfel, nu-mi explic. Surd nu era. Cum eu eram prea mică de prietenie şi cântam muuuult prea bine, nu a ieşit nimic. Dar cică i-aş fi rămas la suflet. Ei, aş!

  18. Slvc, poza aia cu Grigore Lese cre ca e din Muzeul Satului din Sibiu 🙂
    Melodia e numa’ buna cand ai pana pe autobanda 😀

  19. Noaptebunacopii,
    Am păţit şi eu aşa o fază pe vremea când eram asistentă medicală la un cabinet stomatologic. Cântam în faţa oglinzii din cabinetul rămas liber şi mai şi dansam în paralel. După ce mi-am spus tot cânticelul, observ doctorul, care era şi patron, cum se strica de râs în pragul uşii! Am crezut că-şi dă sufletul de la atâta râs, de unde-am tras concluzia că i-a plăcut! 😀
    Uite asta cântam, n-am să uit câte zile voi avea!

  20. @Pamela, foarte tare! :)) Nu ţi-a dat primă? Că, doar, ai asigurat şi „entertainment-ul”. 🙂

  21. Păi, da, Victor, vezi? Ai sedus şi ai abandonat. 😛 Nţ, nţ, nţ…

  22. Carmen Negoita

    Ar fi fost fain să fi continuat şi să se fi alăturat şi ceilalţi colegi ai tăi. Vedeaţi voi atunci dacă vă alegeaţi cu geamurile sparte sau nu. 😀

  23. Ei ce vremuri…
    La videochipu ăsta am participat și io. Lea-m făcut coiroografia cireorafia cirogra…… coriografia la fetili alea di pe scară, că nu știau să deie cu mopu nici măcar ca blonda aia dei ministră… cum drac o chiamă, căm-i tot zumzăie pân minte?…

  24. Victor, italienii au muzica-n sânge şi-s foarte pozivi! Au altă atitudine vis a vis de viata, in general.
    Îmi şi imaginez faza :)) tare de tot! 😀

  25. Că bine zici!
    Lasă că merge și pe drumul spre Păpușu! 😉

  26. Ooo, băgăm din clasici!
    Fain! Am fost cândva îndrăgostită de el. Dar, curios, nu de cel din tinerețe, ci de cel cu păr alb și siluetă ușor îngroșată…

  27. Gusturile nu se discuta! Mie imi place vocea lui, din clipul asta. Usor grava, ragusita oarecum…. si merge foarte bine si la karaoke, de acolo am prins!

  28. Zaqk, fain di tat!

  29. Papa, m-ai lovit in aripa!
    Cand cant cu Marginenul: „ma fac frumos/imi pun un trening/si pantofi cu toc/toate femeili/ se uita la mine/io nu stiu de ce, da cred ca de bine” personajul pe care-l vad in fata ochilor e fix Faramita Lambru, cu zambetul lui naiv-smecher-sugubat, echipat in trening cu zvaroavste (Desi l-am vazut, mic si negru ca un greiere, aratand impecabil in smoching!)

  30. A fost o vreme cand faceam neveta zilnic, la o distanta de 25 de km de casa. Atunci am invatat sa apreciez muzica din masina si m-am antrenat in a behăi. Nu pot spune canta. 😦
    Piesa pe care n-o s-o uit niciodata ( si nici nu cred ca o s-o ascult bubuind la maximum in boxe prea curand ) era ceva ce ma ajuta sa refulez dupa cele mai grele si neplacute zile.
    Ajungeam acasa fara urma de gand urat 🙂
    Pot sa ma bazez pe bulina rosie pentru exemplificare?!

  31. Andru, da! Hai, spune-ne!!

  32. Nah, daca vrei sa te risti?!

    Rezultat garantat chiar dupa prima ”interpretare” 🙂

  33. As fi pus si eu un cantec de-al lui Margineau, sa fiu in tema, dar mi-a fost teama sa nu se sparga bulina aia!

  34. andruska, nu ne mai fierbe 😀

  35. Multumesc cerului ca n-am mai ajuns in starea aia de ..suparare! 🙂
    Nu d-alta, da´ acum ma fatâi prin oras si ar fi umpic stanjenitor s-o ascult la maximum.

  36. Andruska, bravo! Cam asa ceva as fi pus eu. Da’ ia stai!

  37. Andru, maaai, duuura esti =)) =)) =))

  38. Nu, n-ar fi fost. Crede-mă pe cuvânt. :))

  39. Criminal!
    Imi aduce minte de alta isprava: cand a aparut primul album al lui Margineanu, nu ma mai puteam desparti de el: in casa, in masina, la prieteni, in casti…
    Eram in restaurantul unde mergeam aproape in fiecare seara, ca sa le scadem stocul de bericica neagra si le-am spus celor care serveau ( cu care ne imprietenisem de mult ) despre descoperirea muzicala pe care am facut-o.
    Au fost incantati si au facut imprudenta sa-mi ia CD-ul si sa-mi ceara sa le spun care-i piesa cea mai simpatica.
    Habar n-aveam ca o sa-l difuzeze in tot localul ^#(^
    Si pentru ca asa este cand trebuie sa se intample, era chiar varianta necenzurata:

  40. Ale, ma complexezi, eu nu stiam de asta!

  41. S-a dus dracu bulina aia! 😀 😀 Da’ daca ne-a provocat Balaura cu Margineanu, ce vina avem noi?? 😀

  42. Pot sa spun in falsa aparare ca nu mai ascult d´astea?!
    Mai corect nu le mai cumpar, nu mai rezonez.
    Hai ca nici io nu ma cred ! 🙂

  43. Mei, un post nou când citim? Că am început să mă trezesc din buimăceală. 😛

  44. Mai, n-am cautat in mod special! Erau pe CD, am ascultat si am retinut 🙂
    N-am crezut ca e posibil sa fi ascultat numai „Ma iubeste femeile”.

  45. Nu le mai cumperi pentru că le descarci din torrenţi, nu? Vezi că sailor are alergie la piraţi prin natura activităţii profesionale.

  46. Nope!
    N-ai idee cate fixuri am 🙂

  47. Victor, „ia de la Basescu”!
    Postare noua! 😀

  48. E, spune bai ce ghinion! Pai daca as fi auzit eu de menestrelul asta, nu-i trimiteam citeva din creatiile mele lirice? M-a pus dracu sa iau avionul si uite ce tren am pierdut! 😀

  49. Bag sama că rămăsarăți blocaț în mașina asta.
    Haidiți, bre, dincolo, c-ăi vorba de sentemente!

  50. didinico,
    doar de oful tau vin 😀

  51. @Andru
    Ce ti-e si cu gusturili astea…!

  1. Pingback: V.I.P. « Georgiana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: